Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Ghiurghiuliu” e primul cuvânt așezat sub lupa reputatului etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Ghiurghiuliu este un vechi cuvânt românesc. Despre vin - roșu, uneori roz. Termen ajuns în română din turca otomană - gülgülü (ghiulghiuliu). Cu înțelesul «de culoare roșie, trandafirie». Provenit din gül - trandafir (în turcă). În turcă, gülgülü este, de asemenea, numele unui soi de struguri de culoare roz. Preluat de otomani din persana clasică: «gul» - «floare», în special «trandafir»” (Nişanyan Sözlük). Așadar, unora le e pe plac vinul de culoarea trandafirului. Hai, rosé! Zice cântecul”.
De la viticultorul Seibel la licoarea oltenească zaibăr
Dar zaibărul, cuvântul cu care oltenii și-au numit vinul, de unde se trage? „Zaibăr - vin roșu, preferat, în general, de olteni (sudul acestei provincii). «Promovat» de cunoscutul actor Amza Pellea. Numele zaibărului provine de la cel al agronomului și viticultorului francez de origine germană Albert Seibel (a se citi - aprox. - Zaebăl; 1844-1936), creator al mai multor hibrizi, portaltoi hibrizi rezistenți la boli și insecte (viță-de-vie din America de Nord «încrucișată» cu soiuri europene). Butașii lui Seibel vor afla un sol propice în Oltenia, într-o perioadă în care francezii și nemții vor contribui, de asemenea, decisiv la dezvoltarea viticulturii în Basarabia”.
Creionul furat de ruși de la osmanlâi
Mai departe, miza pe un cuvânt turcesc - carandaș: „Termen folosit, pentru creion, mai ales în Basarabia. Împrumutat din rusă. «România nu a oferit Moldovei nici un carandaș» (Andrei Sangheli). «A luat la carandaș pe toți care întârzie» - a notat. De asemenea, cu sensul de a studia («primăria a luat la carandaș»). Cuvântul carandaș (kарандаш) nu e însă unul rusesc. A fost împrumutat, în urmă cu aproape 4 veacuri, de către ruși din turca otomană - karataș/ karadaș. Literal, se tălmăcește prin «piatră (taș) neagră (kara)». Ardezie, șist. Un creion cu mină, grafit. «N»-ul, în rusă, e datorat adaptării sonore a termenului dat în această limbă. Mai pe scurt, muscalii, conștiincioși cum îi știm, «au furat creionul» osmanlâilor”.
Caietul grecesc
Încă un cuvânt cu origine uitată - tetrad: „Rusism încă auzit în Basarabia. Caiet, în tălmăcire. Termen împrumutat de slavona bisericească, în secolul al XI-lea («Pandektî Antioha»), din greacă. Folosit și în greaca de astăzi - τετράδιο (caiet). Provenit din τετράς/τετράδιον - (pergament) împăturit în patru. A patra parte a unei foi. Grup de patru foi. Filele de însemnări «grupate», provenite dintr-o coală mai mare, desigur, au cunoscut o evoluție în timp, caietele ajungând să aibă un număr de 12, 36, 100 etc. Și cel mai important - o copertă”.
Nume cu origine uitată
Calancea - spoitorul de vase
„Nume întâlnit la noi și peste Prut și sub formele Calance, Calangiu. Prezent, de asemenea, la găgăuzi și bulgari. Provenit dintr-o îndeletnicire, cea de calangi/u. Numire turcească - kalaycı - pentru spoitor de vase, cositorar, tinichigiu. Meserie aflată la mare căutare, în trecut, practicată de turci, rromi, bulgari. Dar și de români. Kalaycı (kalay - staniu; ci(gi) - particulă desemnând îndeletnicirea - cu staniu). «O persoană care lucrează cu staniu/cositor», prin urmare. - Un metal folosit pentru a acoperi suprafața interioară a vaselor (de cupru). Numele de familie dat indică faptul că strămoșii cuiva au practicat acest meșteșug. La turci, pe lângă Kalay(n)cı, e întâlnit și numele de Kalaycıoğlu. Cea dintâi atestare a metalului de la care provin îndeletnicirea și numele, într-o limbă turcică: Codex Cumanicus, 1303 - Lat.: stannum; pers.: kalay; cumană: kalay”. În peisajul cultural actual formația moldoveană Lupii lui Calancea și-a luat numele tocmai de la un astfel de patronim.
Aligică - cel care sparge tiparele
„Nume rar la noi, întâlnit în sudul țării. Cel mai probabil, provenit de dincolo de Dunăre, unde este mai răspândit - Alagikov («fiul lui Alagik, Alıgik»), Aliciko, Aligiko. După cuvântul turcesc: alacık (a se citi «alagik»/«alıgik») - pestriț, viu colorat, cu felurite motive. Un termen folosit în trecut, în Balcani - unde din poreclă va deveni nume -, pentru cineva care nu respecta «codul culorilor», îmbrăcămintea/uniforma breslei, ori clasei sociale din care făcea parte, «spărgând tiparele», purtând în comunitate haine pestrițe, viu colorate («în nerândul lumii»), atrăgând astfel atenția celor din jur și ajungând să fie ridiculizat pentru «neorânduiala» sa.”
Sincean - cel răzgâiat
„Cunoscut, de asemenea, sub forma Sîncean. Nume întâlnit mai ales în Banat și în sudul țării. Provenit din comunitățile de bulgari stabilite la nord de Dunăre (Sinceanov). Din dialectalul «sincean» - fiu (în limba bulgară - «sin») răzgâiat, răsfățat. Cineva care a primit prea multă atenție, bunuri materiale, fără a avea responsabilități, având dificultăți de adaptare în comunitate. Din poreclă, ajuns nume de familie”.
Ghidu/Ghidul - dinspre Ghedeon
„«Pre lângă locul popei Ghidului, până în uliţa ce iaste dinaintea bisericii Dentr-o Zi stănjăni 60 şi den locul popei Ghidului alăturea cu uliţa în jos, până în locul Nicăi stolnecul stănjăni 2 şi den uliţa ce vine de la biserica Dentr-o Zi... » (Document din 1696, 17 aprilie) - nume slav (Ghido) și românesc (Ghidu/l). Prescurtare din Ghidion - modificare a numelui Ghedeon. Nume primit la botez sau la călugărie. În fragmentul de document prezentat, nume al unui cleric. Ajuns nume de familie”.
„Numele zaibărului provine de la cel al agronomului și viticultorului francez de origine germană Albert Seibel (a se citi - aproximativ - Zaebăl; 1844-1936), creator al mai multor hibrizi, portaltoi hibrizi rezistenți la boli și insecte”, Gheorghiță Ciocioi, etnograf
„Ghiurghiuliu este un vechi cuvânt românesc. Despre vin - roșu, uneori roz. Termen ajuns în română din turca otomană - gülgülü (ghiulghiuliu). Cu înțelesul «de culoare roșie, trandafirie»”, Gheorghiță Ciocioi, etnograf
„Butașii lui Seibel vor afla un sol propice în Oltenia, într-o perioadă în care francezii și nemții vor contribui, de asemenea, decisiv la dezvoltarea viticulturii în Basarabia”, Gheorghiță Ciocioi, etnograf
„Cuvântul carandaș (kарандаш) nu e însă unul rusesc. A fost împrumutat, în urmă cu aproape 4 veacuri, de către ruși din turca otomană - karataș/ karadaș. Literal, se tălmăcește prin piatră (taș) neagră (kara)”, Gheorghiță Ciocioi, etnograf
„Tetrad este un termen provenit din τετράς/τετράδιον - (pergament) împăturit în patru. A patra parte a unei foi. Grup de patru foi. Filele de însemnări «grupate», provenite dintr-o coală mai mare”, Gheorghiță Ciocioi, etnograf
Citește pe Antena3.ro
