Dulce Pontes şi dorinţa de a deveni mai bun!

Paulo Coelho spunea că muzica fado te face să simţi nevoia să o împărtăşeşti cu cei pe care îi iubeşti, dar şi cu restul de univers tăcut şi intens ce ne înconjoară. Am fost părtaşă la dăruirea lui Dulce Pontes duminică seară, la Sala Radio. Vocea ei "cameleonică" ne-a cucerit pe toţi cei aflaţi în sală, ne-a demonstrat pe viu că nu oricine cântă fado, fiindcă muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, atingere de aripă sau  zbor frânt, iluzie sau utopie, plâns sau bucurie.

A fost o întâlnire fermecătoare, mai ales că am avut ocazia să o văd pe Dulce Pontes şi după ce spectacolul s-a terminat. Am fost în culise, împreună cu Maria Gheorghiu, singura folkistă din România care cântă fado. A îndrăznit să-i preia piesa "Cancao do Mar", iar Dulce Pontes a aflat, acum şase ani, prin intermediul unei cunoştinţe, de actul artistic al Mariei. I-a transmis mulţumirile pe e-mail, spunându-i la acea vreme că are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund, că poate cânta muzică fado cu succes. "Sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare. Îţi mulţumesc că ai luat o parte din mine şi mi-e ruşine că nu am putut să fiu eu prima care ţi-o dăruieşte" – i-a transmis Dulce Mariei. Vă daţi seama ce emoţii avea Maria noastră când a ajuns să o vadă în carne şi oase pe Dulce Pontes! Abia a putut să lege câteva cuvinte, dar a plecat fericită după ce a primit un autograf şi o îmbrăţişare de la Dulce. 

"Aşteptam întâlnirea cu Dulce Pontes precum călătorul rătăcit în deşert aşteptând să dea de apă – mi-a mărturisit Maria Gheorghiu. Aveam nevoie să o văd, să o ascult, dar mai ales să o privesc în ochi, şi ea să vadă cât de mult îi mulţumesc pentru ceea ce mi-a oferit când am auzit-o cântând prima oară. Este imposibil să o asculţi şi să nu-ţi doreşti să devii mai bun. Este imposibil să nu vibrezi până în străfunduri la ceea ce sufletul ei îţi oferă cu generozitatea pe care doar spiritele mari o au."

A fost o întrevedere pe care, cu siguranţă, Maria nu o va uita niciodată. A studiat-o cu poftă creativă şi s-a încărcat cu toată fiinţa sa de la Dulce Pontes. "Am văzut cum se juca de pe scenă cu noi, cum se transformă în fiecare cântec şi cum ne transforma nebănuit cu fiecare inflexiune a vocii, cu fiecare mişcare a corpului, perfect armonizată cu ceea ce cântă singură sau împreună cu muzicienii ei care păreau o prelugire firească a vocii şi a stărilor ei" – spune Maria. Preţ de o oră şi jumătate am trăit în afara lumii exterioare, atrasă pe nesimţite în lumea ei. Se putea prăbuşi lumea, se puteau prăbuşi pereţii Sălii Radio cât ea cânta, nu aş fi văzut nimic, pentru că nu era loc de nimic altceva, şi cred că nici Dumnezeu n-ar fi îngăduit să se întâmple nimic rău. Dulce Pontes, îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat să iubesc marea cântând «Cancao du Mar», îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat să iubesc şi să înţeleg fado-ul, îţi mulţumesc pentru muzica lumii, care, datorită ţie, încape acum şi în lumea mea!"

Nici eu nu voi uita fericirea pe care mi-a făcut-o Dulce Pontes făcând-o fericită pe Maria Gheorghiu! Amândouă dăruiesc, totul fiind creaţie, totul fiind un Dar. Dumnezeu este muzica...