Dulce Pontes: “Sunt entuziasmată că voi cânta cu Marcel Pavel”

Pentru cântăreaţa portugheză, "Cântecul Mării" a devenit “paşaportul” cu care călătoreşte în întreaga lume

După ce a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, cucerind publicul la Royal Albert Hall din Londra, Arena din Verona, Auditoriumul din Roma, Palatul Mazda din Milano, Palatul Congresului din Paris şi la International Forum Hall din Tokio, Dulce Pontes va fi, pe 9 februarie, la Sala Palatului. Marcel Pavel este invitat special la acest concert. El va interpreta o piesă împreună cu artista care, de-a lungul timpului, a împărţit scena cu José Carreras, Cesária Evora şi Andrea Bocelli.

Jurnalul Naţional: Oferi totul din generozitate?

Dulce Pontes: Da. Pentru mine, să fiu pe scena lângă oameni, să traiesc emoţii alături de ei, este un dar enorm pe care-l respect cu toată fiinţa mea şi consider că mă ajută la dezvoltarea personală. De fiecare dată când urc pe scenă mă simt de parcă ar fi, în acelaşi timp, prima şi ultima dată şi-I mulţumesc Domnului şi lui Iisus pentru acest cadou.

Cum a ajuns la tine “Cântecul Mării” (“Cancao do Mar”)?

Era un cântec vechi de 45 de ani pe care-l ascultam când eram copil şi care era interpretat de marele cântăreţ Tristăo da Silva. Mai târziu, am descoperit că uimitoarea Amália Rodrigues a interpretat aceeaşi melodie, dar cu versuri diferite, numit "Solidăo". Versurile originale pe care eu le-am folosit la "Cancăo do Mar" - de Frederico de Brito şi Ferrer Trindade - au fost cele care m-au atins în adâncul fiinţei mele, datorită relaţiei familiei mele cu marea. Bunicul meu a fost un marinar curajos. Când alegeam melodii pentru cel de-al doilea album, "Lágrimas", bineînţeles, am vrut să înregistrez "Cancăo do Mar" exact aşa cum îl ascultam, când eram mică, cu o puternică pasiune. A fost o întâmplare norocoasă sau poate a fost destinul... Acest cântec a devenit într-un fel “paşaportul” meu în lumea întreagă...

S-a tot spus că eşti succesoarea Amáliei Rodrigues...

Amália Rodrigues nu va avea niciodată succesor. A fost unică, precum Piaff sau Sinatra. Cred că Amalia mi-ar fi spus că eu cânt mai mult jazz decât fado... Şi n-aş fi contrazis-o!

În 2003, ai câştigat “Discul de Aur”, în doar câteva săptămâni. Mai poţi repeta succesul cu un nou nou album în 2014? Sau e doar istorie...
Cu părere de rău că te dezamăgesc, îţi spun că am pierdut şirul premiilor primite (râde). “O Primeiro Canto" a primit Discul de Platină de patru ori, iar "Focus", cu maestrul Enio Morricone, a primit Platina de trei ori. Oricum, s-au schimbat atât de multe în industria muzicală! Acum istoria se scrie pe scenă, după cum ştim casele de producţie sunt pe ducă, sunt de domeniul trecutului.

Cum ai descrie fericirea?

Să fii împăcat cu tine însuţi şi cu tot ceea ce te înconjoară. O zi însorită, o picătură minunată de apă strălucind în soare, familia, copiii, muzica, natura, dansul şi râsetele provocate de lucrurile simple.

Ce aştepţi să se întâmple în 2014?

Răzvrătirea împotriva sistemului ce guvernează lumea.

Ai pregătit ceva special pentru concertul de la Bucureşti?

Sunt entuziasmată că voi cânta cu Marcel Pavel! Are un timbru vocal ce-mi aduce aminte de tatăl meu, care nu a urmat niciodată o carieră muzicală. Cum va fi concertul? Sper că va fi foarte bun, altfel voi fi foarte supărată pe mine! Este pentru a doua când vin în România. Timpul aleargă când sunt concentrată pe muncă şi nu prea am vreme să vă văd ţara aşa cum mi-aş dori.
Publicul român este foarte atent, foarte generos şi cald... Românii sunt foarte primitori. Iubesc poporul acesta!

Ţi-ar plăcea să cânţi pe Lună?

Hmmm... nu prea cred (râde). Deşi ar putea fi amuzantă gravitaţia. Mai mult ca sigur că este frig acolo, nu este verdeaţă, iar călătoria este cam lungă...