Israel Philharmonic Orchestra

Uvertura de concert (prima auditie in 1949 sub bagheta compozitorului), reprezinta in creatia enesciana o... incheiere. Nu doar prin numarul de opus 32, penultimul, ci si prin echilibrarea arcului inspiratiei: A-ul dintrun posibil ABA global. Enescu folosea prima oara sintagma in caracter popular romanesc in celebra Sonata a 3-a, 1926, conceptul fiind imbogatit si prin alte opusuri de referinta: Suita sateasca, Impresii din copilarie, Rapsodiile.

Lucrarea este o definitie concreta a introducerii inventiei tematice enesciene in operele concepute ca expresie a spiritului national. Prin intoarcerea la inceputurile sale rapsodice, Enescu creeaza la ingemanarea dintre citat si inventie personala. La debut, sugestiile de tambal, interventiile din partea mediana ale fl autului au dramatism trimitand la doina de jale, sentiment amplificat aproape paroxistic in final.

Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de Johannes Brahms este conceput in patru parti, prezenta unui Scherzo nefiind obisnuita in formula clasica de concert. Prima auditie (1881) l-a avut pe Brahms ca solist. Incheiat dupa trei ani de travaliu, opusul este una dintre capodoperele compozitorului. Partea I-a urmeaza procedeul de scriitura al concertului romantic: intrarea pianului chiar de la debutul discursului muzical. Pagini de mare virtuozitate alterneaza cu momente lirice, de finete. Repriza reia variational toate elementele temei principale. Partea a 2-a – Scherzo-ul – are emblema "furtunilor sonore" brahmsiene: infruntarea dintre o tema impetuoasa si o a doua melancolica, concluzia fiind definita prin vehementa initiala. Partea a 3-a, lenta, pune in valoare de la debut violoncelul, tratat asemeni unui instrument solistic, dezvoltarea sugerand adesea forma de dublu concert. Caracterul miscarii este contemplativ. In Final, un rondo-sonata, elementul surpriza este introducerea, dupa evolutii delicate ale pianului, a unei teme de sorginte gitana, plina de nerv si vigoare. In urma revenirii la lirism, concertul se incheie in ambianta unui optimism contaminant.

Simfonia a V-a de Gustav Mahler are la randul ei o conceptie formala atipica: cinci miscari reunite in trei parti. A fost prezentata la Köln in 1904, sub bagheta compozitorului. Prima parte a simfoniei alatura doua miscari: Trauenmarsch evoca un cortegiu funerar (marsul funebru fiind intrerupt de doua trio-uri). Maretia sumbra alterneaza cu izbucniri de durere. Procesiunea este sugerata si in miscarea a II-a: "furtunoasa". Suferinta impregnata de revolta se destinde intr-un coral, elegiac. Atmosfera se lumineaza pentru a fi din nou inlocuita cu starea conflictuala precedenta. O lunga pauza delimiteaza cele doua miscari – prima parte a simfoniei – de cea mediana, Scherzo-ul amplu, puternic contrastant. Indicatia compozitorului este Wild – Salbatic: se aud teme gratioase, de ländler; atmosfera este lirica, aduce si o anume resemnare. Sfarsitul, in care orchestra se dezlantuie, inlocuieste suavitatea prin forta. Ultima parte a Simfoniei are la randul ei doua miscari: Adagietto (pentru corzi) – ingemanare de gingasie schubertiana cu pasiune wagneriana – si Allegro. Este o fresca multicolora, sarbatoreasca (un rondo complex), replica tragismului de inceput.

Dirijorul ZUBIN MEHTA (n. 1935) este o figura devenita legendara care nu mai are nevoie de recomandari. Publicul romanesc il cunoaste din cele 7 concerte pe care le-a sustinut la Bucuresti . Din 1969, Mehta colaboreaza cu Filarmonica din Israel al carei dirijor pe viata a fost numit in 1981. In 2008 Zubin Mehta a primit Premiul imperial acordat de familia domnitoare japoneza. Impreuna cu fratele sau Zorin, este co-presedinte al Fundatiei Mehli Mehta Music din Bombay prin care sute de copii sunt educati in spiritul muzicii clasice universale.


Marti 20 septembrie
Ora 19.30 Sala Mare a Palatului
Seria "Mari orchestre ale lumii"
ISRAEL PHILHARMONIC ORCHESTRA
● Dirijor: Zubin Mehta
● Solist: Yefim Bronfman

Program
● G. Enescu – Uvertura de concert in La Major pe teme in caracter popular romanesc op. 32
● J. Brahms – Concertul nr. 2 in Si bemol Major pentru pian si orchestra op. 83
Allegro non troppo
Allegro apassionato – Scherzo
Andante
Allegretto grazioso
● G. Mahler – Simfonia a V-a in do diez minor
Trauermarsch
Stürmisch bewegt, mit größter Vehemenz
Scherzo, Wild
Adagietto
Rondo: Allegro