Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Editia din 2005 s-a desfasurat in contextul comemorarii a 50 de ani de la trecerea in eternitate a marelui compozitor roman. Printre obiectivele importante ale organizatorilor s-au numarat prezentarea si promovarea creatiei enesciene de catre marii artisti invitati, promovarea creatiei contemporane romanesti, includerea laureatilor editiilor precedente in programele festivalului si deschiderea catre repertoriul de jazz, o masura tactica manageriala prin care s-a urmarit stimularea interesului unor segmente cat mai largi din randul publicului tanar catre acest tip de repertoriu.
In premiera, la aceasta editie au fost prezentate trei importante integrale: a concertelor brandenburgice si a suitelor pentru orchestra de Johann Sebastian Bach, realizate de Ansamblul Kingas Consort si a concertelor pentru pian de Ludwig van Beethoven, cu Christian Zacharias in ipostaza solistica.
Si in 2005 festivalul a fost un succes, cu serile oferite de Orchestra Simfonica a Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, cu Valery Gergiev la pupitru, de pianistul Christian Zacharias, de ansamblul Kingas Consort, de Orchestra Filarmonicii din Israel (dirijor, Zubin Mehta) sau de noncomformistul violonist Nigel Kennedy – o aparitie controversata, imprimandu-se adanc in memoria auditiva a ascultatorilor. Ca in fiecare editie au existat, bineinteles, si dezamagiri interpretative, poate cea mai notabila dintre acestea, fiind violonistul Uto Ughi.
Ca o alta premiera a acestei editii, din 2005, marile orchestre simfonice au prezentat cate doua concerte cu programe diferite, o idee propusa si pusa in practica de Ioan Holender, presedintele de onoare al festivalului. Mediatizarea a fost mult mai puternica in randul jurnalistilor internationali, 30 dintre acestia fi ind prezenti la concertele de la Bucuresti. De asemenea, festivalul a fost popularizat pe posturile Mezzo, Euronews si RFI.
Una dintre particularitatile editiei urmatoare, din 2007 a fost deschiderea printr-un "concert mai diferit", in definitia lui Ioan Holender, alcatuit din arii celebre sustinute de artisti romani de notorietate internationala, ca Elena Mosuc, Anda Louise Bogza, regretata Roxana Briban, Adina Nitescu, Carmen Oprisanu, Alexandru Agache, Stefan Ignat, si George Petean.
Surprizele placute ale acestei editii au fost oferite de catre Orchestra Filarmonicii din Oslo (dirijor, Jukka-Pekka Saraste), de Murray Perahia, Martha Argerich, Trio Beaux Arts sau de violonistul Joshua Bell care l-a inlocuit pe Maxim Vengerov devenit indisponibil.
Un alt moment de calitate al acestei editii a fost oferit de duo-ul Martha Argerich-Nelson Freire. De altfel, faimoasa pianista argentiniana a putut fi auzita, si mai ales admirata, si separat, in interpretarea partidei solistice a primului concert de Ludwig van Beethoven. Nu trebuie uitat, bineinteles, Murray Perahia, acest monstru sacru al pianului secolului XX, care a fermecat cu tuseul sau unic spectatorii pentru care Sala Ateneului Roman s-a dovedit inca o data neincapatoare.
Recenzii mai putin spectaculoase au primit Evgheni Kissin sau Polina Leschenko. De asemenea, absenta din programul festivalului si de pe afi se a capodoperei enesciene Oedipe a suscitat numeroase comentarii critice. In privinta interpretarii lucrarilor enesciene, s-au remarcat Filarmonica din Oslo condusa de Jukka-Pekka Saraste, printr-o versiune cu calitate de reper a Suitei a III-a Sateasca, si Orchestra Filarmonicii Toscanini, condusa de un iubitor si admirator al lui Enescu, Lawrence Foster, muzicienii redand Simfonia a III-a la superlativ.
Ca si in editia precedenta, se poate remarca faptul ca repertoriul este din ce in ce mai diversifi cat, marile hit-uri simfonice sau concertante fiind insotite si de alte titluri, unele quasi-necunoscute publicului larg, fi e din perimetrul muzicii vechi, fi e din cel mai inovator al muzicii contemporane. Acest lucru se datoreaza desigur si ansamblurilor invitate, unele dintre ele specializate, fi e in interpretarea repertoriului istoric, fi e in redarea celui contemporan.
Debutul la finalul lunii august a reprezentat o premiera a editiei cu numarul XIX, din 2009, care a avut in ansamblu sapte directii muzicale tematice ("Creatia contemporana romaneasca", "Enescu si contemporanii sai", "Concertele de la miezul noptii", "Teme clasice in interpretari moderne", "Opera si Balet", "Mari orchestre", "Concerte camerale") si un program lung si dens. Complexitatea repertoriala reprezinta de altfel o caracteristica a ultimelor editii ale festivalului si a atins un varf in acel an.
Faptul ca in 2007 opera Oedipe nu a figurat pe afisul festivalului starnise numeroase reactii, astfel ca cea de-a XIX-a editie s-a deschis chiar cu acest spectacolul, o coproductie a Teatrului Capitole din Toulouse si a Operei Nationale Bucuresti. Teatrul francez mai prezentase in 2008 o premiera cu Oedipe la Bucuresti, din distributia de solisti de atunci aparand doar titularul rolului principal, baritonul Franck Ferrari. Celelalte roluri au fost sustinute de artisti romani (Stefan Schuller, Valentin Racoveanu, Horia Sandu, Pompeiu Harasteanu, Mihnea Lamatic, Ecaterina Tutu, Crina Zancu, Adriana Alexandru si Sidonia Nica) alaturi de Corul si Orchestra Operei Nationale Bucuresti. Mentionam prezenta la pupitru a dirijorului italian Oleg Caetani.
Cei 200 de ani de la moartea lui Joseph Haydn, comemorati in 2009, au marcat si programele propuse pe durata festivalului, Haydn fiind al doilea compozitor in clasamentul lucrarilor interpretate. Orchestra de Camera din Lausanne condusa de Christian Zacharias a propus publicului trei seri cu muzica marelui maestru austriac, muzicienilor elvetieni alaturandu-lise Ansamblul Les Musiciens du Louvre, Orchestra Regala Concertgebouw din Amsterdam si Orchestra de Camera a Filarmonicii din München. Deosebit de pozitiv a fost receptat programul cu oratoriul Creatiunea, prezentat in versiune de concert de Ansamblul Les Musiciens du Louvre.
Orchestra de Camera din Viena nu s-a concentrat doar asupra lui Haydn, ci si asupra altui autor austriac, propunand o integrala a celor 8 simfonii din Franz Schubert, prezentata, de asemenea, trei seri consecutiv si continuand astfel seria integralelor din creatia lui Bach si Beethoven prezentate pe parcursul editiei din 2005.
O noutate a acestei editii a reprezentat-o seria de concerte Teme clasice in interpretari moderne, prin care organizatorii au dorit probabil sa atraga si un alt gen de public spre salile de concert, oferindu-le o alternativa iubitorilor mu zicii de jazz sau de world-music. Simpozionul de Muzicologie, la aniversarea a 40 de ani de existenta, a beneficiat de participarea a 50 de cercetatori ai operei enesciene, care s-au concentrat pe elementele stilistice ale creatiei lui George Enescu, pe cateva lucrari de tinerete, necunoscute, scrise in studentie pentru Conservatorul din Paris, sau pe legaturile existente intre autorul roman si compozitorii danezi si suedezi.
In 2009, Festivalul International George Enescu s-a bucurat si de o promovare internationala pe masura (incluzand aici si turneul european organizat in colaborare cu Institutul Cultural Roman), iar rezultatele nu au intarziat sa apara: cotidianul The Independent a plasat Festivalul International George Enescu printre primele sase evenimente muzicale clasice ale verii 2009, aceasta dupa ce in 2007, The Guardian considerase festivalul un concurent
serios al celui de la Salzburg. 2009 s-a dovedit astfel o editie de succes, care a confi rmat tendinta cresterii valorice a celui mai important eveniment muzical organizat in Romania.
Dupa un adevarat maraton muzical ce a ajuns, iata, la cea de-a 20-a editie, Festivalul International George Enescu a atins deja o varsta importanta – peste jumatate de secol. Un numar de ani ce si-au pus fi resc si definitiv amprenta asupra profi lului acestei manifestari internationale, care reprezinta, deja, o importanta carte de vizita culturala pentru intreaga tara si se transforma totodata intr-o manifestare traditionala. La nivelul tarii noastre, in comparatie cu marile culturi de traditie, putem astfel afi rma in prezent ca Festivalul International George Enescu reprezinta un reper care se inscrie cu majuscule in istoria culturala contemporana.
