Simpozionului Internaţional de Muzicologie George Enescu

Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu: Simpozionul international George Enescu este, pentru continutul Festivalului dedicat marelui artist, o componentã importantã care, de 15 editii, rãspunde unei preocupãri muzicologice de primã mãrime. Este vorba de spirala ascendentã a cercetãrilor care invitã la cunoasterea operei si gandirii marelui artist, luminã a muzicii secolului al XX-lea. Asa cum am inteles, asistand la toate editiile Simpozionului, descrierea, cercetarea, aprofundarea, perspectiva sunt trepte care trebuie parcurse, atat de cãtre muzicologia nationalã, cat si de muzicologia internationalã, pentru a ne implini menirea unei mereu mai bune cunoasteri.

Prezenta editie, organizatã cu atentã ordonare tematicã de cãtre Biroul de muzicologie al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, sub semnãtura prof. Univ. Dr. Mihai Cosma, a oferit autorilor de comunicãri, din tarã si de peste hotare, un teren de afi rmare in care am selectat numeroase contributii personalizate. O nouã generatie se afi rmã, in paralel cu cei varstnici. Ceea ce se spune poate contribui la dezvoltarea literaturii enesciene, la fel de utilã ca si mereu alte interpretãri ale operei muzicale de cãtre alti artisti. Nu existã fi nal pentru reluarea muzicii, nu existã porti inchise pentru lectura partiturilor, analizarea lor, ca si pentru parcursul existential enescian. Mai mult si mai bine, iatã si in plan teoretic contributia Simpozionului, tezaurizat de altfel in volumele care pãstreazã contributiile participantilor.

Raluca Stirbãt (pianistã): Fericita alãturare a infiintãrii, de foarte curand, a Societãtii Internationale George Enescu de la Viena, precum si ultimul meu concert de la conacul Rosetti- Tescanu, a fãcut posibilã afl area mea in preajma Simpozionului International de Muzicologie George Enescu. Participarea mea la acest eveniment, chiar dacã nu directã, am perceput-o intensã si extrem de concentratã. Lucrãrile Simpozionului au incitat atat prin complexitatea, diversitatea (uneori, chiar o neasteptatã si incantãtoare indrãznealã) a temelor abordate, cat si prin calitatea participantilor si a modului in care comunicãrile au fost expuse si argumentate (in ciuda parcimoniei temporale inerente acestui tip de eveniment). Am avut, astfel, parte de multiple si binevenite impulsuri generatoare de teme de meditatie ce mã vor 'bantui' cu sigurantã in cel mai frumos si nobil sens al cuvantului pentru mult timp de-acum inainte. Voi remarca, alãturi de pleiada consacratã a enescologiei romanesti, aportul cu totul exceptional al unor foarte tineri cercetãtori de limbã germanã.

De o mare consistentã si maximã responsabilitate, implicarea lor in actul de decriptare a unor aspecte esentiale si, totodatã, doar partial elucidate ale operei enesciene mã face sã privesc cu nãdejde cãtre un viitor in care Enescu isi va regãsi locul sãu in Parnasul muzical si in literatura de specialitate in limbi strãine, unde este, incã, din nefericire, un mare absent. Un singur 'of' imi permit a rosti: trãim vremuri in care Arta este 'vandutã' in toate formele si chipurile (imi asum deplin constientã intrebuintarea acestui termen atat de brutal si prozaic).

Fãrã misiunea nemijlocitã a aceluia care oferã publicului, in ultimã instantã, esenta actului componistic – artistul interpret –, valoroase si pertinente consideratii si concluzii asupra operei enesciene ar putea rãmane doar comori nepretuite, dar bine ferecate in cãrti. Am asteptat, mi-as fi dorit ca la acest adevãrat regal de trãire enescianã de aleasã tinutã (servit, practic, 'pe tavã', de nume de referintã ale muzicologiei romanesti si mondiale) sã fi e prezenti aceia care sunt si vor fi mesagerii directi ai muzicii lui Enescu – anume artistii interpreti si dascãlii lor. Credeam cã vor sorbi cu nesat informatiile absolut indispensabile pãtrunderii in desisul atat de complex, rafinat si inefabil al muzicii Orfeului moldav. N-a fost sã fi e asa. Nãzuiesc ca lucrurile sã se schimbe (candva...), iar depãrtãrile dintre breasla interpretilor si cea a muzicologilor sã se piardã intru mai buna, mai profunda si mai adevãrata cunoastere cãtre mult-asteptata recunoastere a miracolului numit George Enescu.

Conf.univ.dr. Marcel Frandes: Dupã patru zile de comunicãri extrem de interesante, parcã as mai fi vrut sã ascult ideile, analizele si exemplele legate de creatia marelui muzician nãscut in Romania, cel ce a dus faima talentului nostru in toatã lumea.

S-au prezentat lucrãri de inaltã tinutã de cãtre reprezentanti apartinand diferitelor generatii, de la studenti la muzicologi cu mare experientã, exponenti ai scolilor germanã, belgianã, americanã, englezã, austriacã si romaneascã. Interesul comunicãrilor s-a datorat atat valoroaselor cercetãri interdisciplinare, cat si modului complex si modern al expunerilor. Toti participantii au contribuit la discutii ce au dezvãluit noi fatete ale vietii si creatiei lui George Enescu. De la proiectii, auditii la exemplifi - cãri instrumentale, au fost folosite cele mai sugestive mijloace de comunicare a gandurilor stiintifi ce. De altfel, organizarea simpozionului a fost impecabilã, de la splendida locatie – Sala Cantacuzinã – «Casa cu Lei», sediul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, la atmosfera elevatã, la gentiletea gazdelor, la echipele de studenti care manevrau aparatura audio-video, la pliantele, programele si cele douã volume, Proceedings of the George Enescu International Musicology Symposium, Bucharest 2011 (de o tinutã redactionalã exceptionalã) – totul a fost desãvarsit. Intalnirea muzicologilor a avut darul de a-l sãrbãtori pe George Enescu prin muncã – cea despre care spunea cã este bucuria sa supremã, de care se odihnea tot prin muncã.

Prof. univ. dr. Lavinia Coman: La simpozionul actual am avut un numãr record de vorbitori. S-au prezentat 55 de comunicãri sustinute de cercetãtori romani si oaspeti din strãinãtate. Subiectele abordate au imbrãtisat o varietate de aspecte ale vietii si creatiei lui George Enescu. E un semnal cã arta sa incepe sã fi e tot mai profund cunoscutã si apreciatã in intreaga lume. Discutiile vii care s-au purtat pe marginea comunicãrilor au arãtat interesul celor prezenti pentru temele enesciene majore si o deschidere intelectualã cãtre abordãri inedite, cu mijloacele muzicologiei moderne. Salut in mod special prezenta cu interventii captivante a muzicologilor tineri.

ELENA LAZÃR: Am urmãrit comunicarea ' George Enescu si Grecia' sustinutã de muzicologul, compozitorul si interpretul Marcel Spinei, roman stabilit de mai multi ani in Grecia. Aflasem de comunicare si am venit anume s-o urmãresc pentru cã mã intereseazã in general relatiile culturale romano-elene. Am afl at o multime de elemente, majoritatea inedite pentru mine ca o profanã in domeniu. Intre altele, rãdãcinile grecesti ale marelui muzician- bunica din partea mamei era din familia de cãrturari si oameni politici greci Vogoride -, locul pe carel ocupa Grecia in sufl etul lui Enescu, pretuirea de care se bucura in Grecia, desi intrebarea dacã a vizitat sau nu aceastã tarã rãmane deschisã. Deosebit de interesante au fost si completãrile si discutia care a urmat.