Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Cred ca Bartók a inceput prin a fi un nationalist fanatic si a sfarsit ca un cosmopolit; ambele atribute razbat si in muzica sa – in creatiile de tinerete, el incearca sa urmeze drumul construit de Liszt in rapsodii, apoi se intoarce spre genurile ceva mai serioase. Cred ca stilul lui Bartók ajunge cu adevarat la maturitate la momentul compunerii singurei sale opere, Castelul lui Barba-Albastra.
● Pentru ca l-ati amintit pe Liszt, v-as ruga sa ne vorbiti putin despre diferentele si asemanarile dintre cei doi autori maghiari – Liszt si Bartók.
● Mai intai, Bartók a abordat folclorul dintr-un punct de vedere stiintifi c – ceea ce nu este cazul lui Liszt, el fiind artistul calator prin excelenta, afl at mai mereu in turnee. In muzica lui, folclorul apare ca un colaj, ca niste citate, spre deosebire de muzica lui Bartók, unde folclorul se gaseste pana si in cele mai mici detalii ale unei lucrari. Apoi Bartók foloseste in mod deliberat – si foarte competent – polifonia. Liszt nu o utilizeaza aproape niciodata, si daca o face, atunci o face intr-un mod mai putin savant – nu l-as numi chiar stangaci, daca ma gandesc la sectiunea fugato din Sonata in si minor pentru pian, o capodopera! Ca asemanari, as mentiona stilul rapsodic; similitudinile dintre Rapsodia a 2-a de Liszt si rapsodiile pentru vioara de Bartók sunt de netagaduit.
● Cum vedeti activitatea lui Béla Bartók in domeniul etnomuzicologiei, maestre Kocsis?
● Lucrurile sunt foarte interesante aici. Etnomuzicologii nu-l considera un adevarat om de stiinta, iar compozitorii – intre ei, Stravinski – il invinovatesc ca s-a folosit prea mult de folclor. Eu as spune ca Bartók a fost mai intai compozitor, si daca s-a indreptat asupra folclorului in creatia sa, atunci a facut-o nu doar folosind cateva teme, sau cateva citate, ci impregnand toata muzica sa de folclor. Un exemplu foarte bun este Concertul pentru vioara; putem considera ca el este in totalitate creatie originala Bartók, dar in acelasi timp nu exista masura, motiv care sa nu "sune' a muzica traditionala.
● Acest mod de utilizare a folclorului apare si in sonata a 3-a "in caracter popular romanesc' de Enescu!
● Intr-adevar; eu am un mare respect pentru muzica lui Enescu, am dirijat de multe ori Rapsodiile sale, am si transcris-o pe prima pentru doua piane. Cred ca sta in evolutia fi reasca a lucrurilor ca un compozitor sa se indrepte spre folclor. Muzica traditionala este atat de valoroasa pentru ca este perfecta.
● Dirijati la Bucuresti Simfonia a II-a de Enescu. Cum o descrieti?
● Imi plac toate simfoniile lui Enescu, dar cred ca aceasta reprezinta cu adevarat o sarcina de mare responsabilitate pentru un dirijor. Este o lucrare dificila; trebuie sa stapanesti si sa intelegi structura ei si este complicat de scos la lumina culoarea ei orchestrala – trebuie sa studiez mai bine aceasta a doua simfonie decat tot restul!
● Este prima dvs. intalnire cu ea?
● Da, dar nu va faceti griji – imi place mult si ii voi face fata!
● Maestre Kocsis, sunteti si muzicolog; credeti ca s-a schimbat ceva in felul in care percepem noi muzica clasica astazi?
● Absolut; nu doar ca publicul, ca entitate psihologica, s-a schimbat, dar si consideratiile asupra muzicii clasice in general. Criza de valori este un lucru ingrozitor – nu de putine ori mi se intampla sa mi se spuna "Schu man a fost un compozitor de mana a doua!', sau "cine, Liszt? Pai nici macar n-a fost compozitor, el a fost pianist!'. O extrema a exemplelor a fost atunci cand un coleg de-al meu m-a intrebat: "cum, tu inca il interpretezi pe Mozart? Nu mai canta Mozart, n-a fost saracul decat unul care-si pierdea vremea cu jocurile de noroc!'. Este deci ingrozitor ce se intampla, dar poate ca rezultatul fi nal nu va fi atat de rau.
● Va multumim pentru asigurarea ca inca se va mai canta muzica de Mozart....
● Eu unul sigur voi continua sa o cant!
