Povara dusă de Darie

de Maria Sârbu | 09 Iul 2008 • 00:00

TEATRU ● La toamnă vom vedea spectacole ale marilor companii europene
Alexandru Darie, regizorul care conduce de şase ani Teatrul Bulandra, este şi preşedintele Uniunii Teatrelor din Europa, cu sediul la Paris. Din perspectiva triplei ipostaze – creator, director, preşedinte – am realizat acest dialog.

În 1995, Teatrul Bulandra era gazda celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa (UTE) în calitatea sa de membru al acestei organizaţii. Multe dintre spectacolele de atunci stăruie în memoria celor care le-au văzut. Între 15 octombrie şi 15 decembrie, în România va avea loc cea de-a XVII-a ediţie a acestei manifestări organizate de Teatrul Bulandra împreună cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, cel mai proaspăt membru al UTE.

Jurnalul Naţional: Au trecut 13 ani de cînd Teatrul Bulandra a găzduit manifestarea teatrală europeană, aici venind atunci mari companii şi mari personalităţi europene. Cum va fi ediţia 2008?

Alexandru Darie: Uniunea Teatrelor din Europa are acum altă configuraţie faţă de 1995. Unii dintre marii regizori, care au fost văzuţi atunci la Bucureşti, din păcate nu mai sînt printre noi, unul dintre ei fiind regizorul Giorgio Strehler, la iniţiativa căruia s-a înfiinţat UTE. Vor fi spectacole nu numai ale teatrelor membre, ci şi spectacole create de membri individuali ai uniunii. Programul festivalului va cuprinde 30 de spectacole şi fiecare va avea minimum două reprezentaţii. Unele teatre vor aduce cîte două titluri.

Toate spectacolele vor ajunge şi la Cluj?

O bună parte din spectacolele prezentate la Bucureşti se vor duce la Cluj, dar vor fi şi titluri ce se vor juca numai la Cluj. 90% din spectacolele selectate sînt noi, nu au mai participat la alte festivaluri.

În ce săli de teatru se vor juca spectacolele?

În cele două săli ale Teatrului Bulandra şi la Opera din Bucureşti, Teatrul Odeon, Teatrul de Operetă şi Teatrul de Comedie.

"Bulandra" în festivalul UTE

Ce pregăteşte "Bulandra" pentru acest important eveniment?

Este aproape gata spectacolul "Lear", în regia lui Andrei Şerban. În aceste zile, publicul are ocazia să-l vadă pe Şerban la muncă – în zilele de 13, 15, 17 şi 18 iulie, cînd sînt programate, la sala de la Grădina Icoanei, repetiţii generale cu public. Premiera va avea loc în octombrie, în cadrul festivalului, ca, de altfel, şi cea a spectacolului pe care eu îl montez pe aceeaşi scenă – "Orfeu şi Euridice".

Este opera lui Gluck pe o scenă de teatru?

Este un spectacol de operă. E o versiune nouă scrisă în manieră barocă de Adrian Enescu, dezvoltînd teme ale lui Gluck, celebrul autor baroc al operei "Orfeu şi Euridice". Sînt variaţiuni pe teme de Gluck, Adrian Enescu rescriind arii, lărgind anumite pasaje etc. Avem în spectacol cîntăreţi profesionişti, un cor format din 18 oameni, o orchestră din şapte persoane cu dirijor şi actori. E o coproducţie cu Opera Naţională din Bucureşti, care a asigurat partea muzicală a spectacolului.

Andrei Şerban lucrează, după 40 de ani, din nou la "Bulandra". E şi acesta un eveniment.

Sînt fericit că Andrei lucrează la noi în teatru. Avem o relaţie caldă, apropiată. E un artist genial şi cred că va face un spectacol interesant, cu distribuţie dublă. După părerea mea, e cea mai tare distribuţie dublă feminină care poate fi concepută în România la ora actuală. Andrei Şerban continuă ciclul "Mari regizori", început cu cîţiva ani în urmă de Liviu Ciulei, şi sper că îi voi convinge şi pe alţi mari regizori să vină să monteze la "Bulandra".

Învăţ politică europeană

Sînteţi regizor, director de teatru şi preşedinte al UTE. Atunci cînd aţi fost ales în această funcţie, cu un an şi jumătate în urmă, ne-am bucurat că un român a ajuns să conducă această uniune. Asta însemna că teatrul românesc era bine cunoscut în Europa. Cum se intercalează cele trei ipostaze?

Poate că nu toată lumea s-a bucurat la această veste. E foarte greu, pentru că şi aşa îmi era destul de greu cu dubla existenţă cea de director de teatru şi cea de regizor la un teatru atît de frumos dar dificil, cum este "Bulandra". Îţi aduce multe satisfacţii. Această poveste cu preşedinţia mi-a fost foarte utilă din mai multe puncte de vedere. În primul rind, am început să învăţ politică europeană. Cred că între Uniunea Teatrelor din Europa şi Uniunea Europeană există foarte multe similitudini. Şi în UE şi în UTE există oameni care poartă interese, dar şi oameni dezinteresaţi, care nu-şi doresc altceva decît binele respectivei organizaţii. Lucrul acesta eu nu-l ştiam înainte. Ca simplu membru ai altă percepţie decît dacă poţi vedea, comunica, simţi cu toţi membrii în acelaşi timp. E o responsabilitate. Al doilea lucru, care mi-a priit, zic eu, a fost faptul că am reuşit ca printre alte teatre pe care le-am sprijinit să intre în UTE e şi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, condus de Tompa Gábor. E un teatru valoros şi am vrut şi am reuşit să-mi ajut un confrate, un om în care cred, care face acolo un lucru excelent de foarte mulţi ani cu un teatru ce merita această cinste.

Povara

Mandatul de preşedinte UTE e de doi ani. Veţi mai candida?

Nu m-am hotărît, deocamdată. Dacă voi simţi că mai sînt în stare să duc această povară în continuare, voi mai candida o dată.

Chiar e o povară?

Atîta vreme cît există ţări cu pondere imensă în Uniunea Europeană şi aşa se întîmplă şi în UTE Germania, Franţa, Marea Britanie sînt nişte forţe în UE şi atîta vreme cît au foste şi sînt teatre în aceste ţări ele reprezintă la rîndul lor o forţă. Cînd eşti ales preşedinte UTE dintr-o ţară ca România există şi sentimentul pentru unii că e vorba de o ţară de viteza a doua şi nu de viteza întîi, care trage. Uneori trebuie să fii mai convingător decît dacă ai fi francez, englez sau german. Atunci e şi o responsabilitate sporită, pentru că provii dintr-o ţară care nu face parte încă, sperăm că va fi, dintre greii Europei. Eşti privit puţin altfel. Una e să locuieşti la Paris şi una e să locuieşti la Bucureşti. Chiar dacă nu ne place acest lucru, este adevărat.

Vă ia mult timp funcţia de preşedinte UTE?

Am făcut un efort suplimentar, am avut multe călătorii la Paris, avînd şi responsabilităţi de natură financiară. Sînt singurul care are dreptul de semnătură pe anumite acte. Asta presupune ori să călătoreşti, ori să ţi se trimită toate aceste acte şi trebuie să le verifici etc. M-a ajutat foarte mult, ca director al Teatrului Bulandra, pentru a obţine finanţările necesare Festivalului UTE. Dacă nu eram preşedinte, cred că obţineam mai greu fondurile pentru acest eveniment din toamnă.

Avantaje

Ce avantaje are Teatrul Bulandra, ca membru UTE, cu atît mai mult cu cît oraşul Bucureşti este finanţator, alături de Roma, al acestei uniuni?

Fiind în UTE, "Bulandra" îşi poate permite un anumit standard, îşi poate permite să invite regizori precum Andrei Şerban, dar şi pe alţi creatori. "Bulandra" nu-şi poate permite să coboare sub un anume standard. Mă refer la cum arată spectacolul, la cum arată decorurile, costumele etc. Mă refer la bugete. Am auzit din partea conducerii unor teatre din provincie, mai ales, şi care au bani, lăudîndu-se cît de puţin costă spectacolele pe care le prezintă publicului. Or, mie mi se pare un lucru extrem de trist, pentru că e o formă de gîndire comunistă, de pe vremuri. Cum să te lauzi că tu dai doi lei pe un spectacol care arată de doi lei şi să-ţi faci un titlu de glorie din asta? Mi se pare foarte important că cel puţin Primăria Municipiului Bucureşti a înţeles în aceşti ultimi şase ani că, dacă vrei să ai rezultate din punct de vedere cultural, pentru publicul de azi, trebuie să investeşti în cultură. În cultură, în sănătate, în învăţămînt trebuie să investeşti bani grei. Publicul de astăzi poate pleca în străinătate, are internet, alte mijloace de a consuma o formă de cultură de calitate, iar în momentul în care tu vii cu o ofertă naţională de doi lei, eşti taxat automat. Urmărind ce se întîmplă în lume, datorită apartenenţei mele la UTE de-a lungul timpului, mi-am dat seama care e standardul pe care trebuie să-l impunem. Acest lucru mă ajută ca director, acesta e motivul pentru care jucăm majoritatea spectacolelor cu casa închisă.

Publicul vrea şi cantitate. "Bulandra" e un teatru de repertoriu. Nu se cer mai multe premiere?

Acum avem peste 20 de titluri în repertoriu, la două săli – Izvor şi "Toma Caragiu". Nu mai avem loc unde să punem decorurile. Am cumpărat două containere pentru a pune o parte de elemente de decor. Cînd am preluat acest teatru, erau în repertoriu patru sau cinci titluri. Sălile nu au fost proiectate să adăpostească atîtea decoruri. Cel mai rezistent spectacol este "Cafeneaua", regizat de Horaţiu Mălăele, care se joacă de 13 ani. Se joacă în continuare cu sala arhiplină. Sînt cîteva titluri care au fost scoase. Au avut succes mai limitat ori s-au întîmplat evenimente neprevăzuite şi triste, cum a fost cazul lui Adrian Pintea, care juca în două spectacole. În afară de "Unchiul Vanea" şi "Cafeneaua", restul titlurilor au apărut după ce am preluat eu teatrul. Cred că un număr de patru premiere pe an în teatrul nostru este absolut suficient.

E mai bine în teatrul de repertoriu

E bine că există teatrul de repertoriu?

Eu zic că-i bine. Pentru că publicul nostru nu este încă învăţat cu seria scurtă de spectacole. Apoi, în teatrul de repertoriu poţi găsi spectacole serioase pe diverse texte. Ai de unde alege şi poţi să satisfaci diferite gusturi. Toate sînt montări serioase. Eu mă refer la "Bulandra". Sînt regizori, scenografi importanţi. Asta e calitatea teatrului de repertoriu – serios. Şi mai e o calitate – actorii. Unui actor dintr-o ţară în care există tradiţia de teatru de repertoriu îi este greu să joace seară de seară în acelaşi spectacol, pînă se epuizează seria. Are alt angajament – şi fizic, şi corporal, şi vocal. Nu este antrenat să joace acelaşi rol seară de seară timp de o lună sau mai mult. Cel de-al treilea avantaj al teatrului de repertoriu este ideea de trupă, de companie. Teatrul Bulandra, pe care nu eu l-am inventat, are o educaţie şi dacă nu ar fi existat teatrul de repertoriu nu s-ar fi perpetuat. A existat educaţia doamnei Bulandra, a existat educaţia meşterului Liviu Ciulei sau a lui Lucian Pintilie, dar şi a lui Ion Besoiu, care a fost director 15 ani. Toţi ceilalţi directori care au urmat, după Revoluţie, pînă la mine şi inclusiv eu, am ştiut să respectăm această formă de educaţie. Nu ştiu dacă aş putea să conduc mîine, de exemplu, alt teatru.

Avînd două funcţii, nu vă este foarte limitat timpul pentru a crea spectacole?

Într-un fel da. Dar nu am lăsat regia de-o parte. În acest moment eu repet la "Orfeu şi Euridice". La mijlocul lui ianuarie am avut o premieră cu "Ce păcat că-i curvă". Uneori, însă, energetic, mă înnebuneşte acest lucru, pentru că te stoarce. Într-o zi nu poţi rezolva probleme administrative şi să mergi la repetiţii. Nu poţi să faci administraţie şi artă în aceeaşi zi.

Dacă nu veţi mai candida, nu veţi mai fi director, veţi fi un regizor liber, cu mult timp pentru creaţie...

Dacă aş fi liber profesionist şi n-aş mai fi regizor în acest teatru, aş pierde cel mai important colectiv actoricesc în acest moment din România… Pentru că ţi s-ar spune: "Nu avem nevoie de acest proiect"…

Citește pe Antena3.ro