Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt treizeci de ani de când România a intrat în libertate și în democrație. În toţi aceşti ani s-au întâmplat multe lucruri. Ne putem exprima liber, putem crea liber, putem gândi liber, iar noi, oamenii de cultură, putem fi o forță și un reper pentru societatea noastră. Cultura este, indiferent de momentele mai bune sau mai grele pe care o societate le traversează, reperul absolut. Ca şi educația. Este ceea ce ne duce întotdeauna înainte și mult mai profund în interiorul nostru.
Festivalul Național de Teatru a fost deschis de Ion Caramitru, preşedintele UNITER, care a vorbit despre arta spectacolului şi a vernisat expoziția fascinantă a Doinei Leevintza.
Acesta a mărturisit: „Suntem şi trăim într-un paradox, avem salarii bune, dar nu mai avem bani să facem spectacole şi turnee. Sper să rezolvăm acest paradox cu talent".
„Teatrul, clipa magică a Istoriei – este motto-ul din acest an al Festivalului Național de Teatru. Pentru că teatrul, precum o busolă în mijlocul degringoladei sociale, a avut mereu calitatea de a pune distanță și luciditate între artă și abrutizare. A consemnat, prin spectacolele lui, perioade de ratări, dar și de fertile căutări. A avut puterea de a opri – magic – clipa pentru acei oameni care încă nu și-au pierdut moralitatea şi inventivitatea. Teatrul poartă în el forţa de a o lua mereu de la capăt. De a fi martor, de a povesti despre prezent, dar și energia, prin mijlocirea creatorilor săi, de a lua atitudine atunci când totul pare să se năruiască. Teatrul înseamnă umanitate și demnitate și cere respect și dragoste. Teatrul, ca și arta, nu are cum să fie supus unei balanțe analitice. Rănile și durerile sufletului nu se pot evalua cu niciun fel de aparat, dar lipsa culturii și a educației se pot măsura prin dramele pe care societățile le pot trăi pe termen scurt sau pe termen lung.
Selecția din acest an urmărește aceleași lucruri care m-au interesat de când am în grijă acest festival. Este pentru a noua oară de când fac programul evenimentelor, selecția spectacolelor românești și celor străine, și mă îngrijesc de obținerea finanțărilor pentru realizarea proiectului meu. Festivalul îşi propune să arate ce este semnificativ, nou şi normal într-un interval de timp. În cazul de față, stagiunea 2018-2019. Sper ca artiștii să se bucure că sunt văzuți pe scenele teatrelor din Capitală. Bucureștiul are mare nevoie de această dimensiune teatrală și culturală, pentru că are un public informat, de elită, care circulă prin lume, un public pregătit, pretențios, care știe să primească noutatea și toate semnele pe care o stagiune le poate da.
Îmi doresc ca propunerea mea să fie pe măsura acestui fenomen teatral care ne aduce pe toți împreună, creatori și spectatori și care, de fapt, ne susține, prin valoare, să mergem mai departe și să nu obosim să ne căutăm pe noi înșine.”, a declarat Marina Constantinescu, directorul FNT.
"Acest festival se bazează pe respectul faţă de valoare, pe preţuirea dumneavoastră, pe modele. (...) Această ediţie este dedicată celor 30 de ani în care tot învăţăm de după 1989 ideea de libertate. Învăţăm greu şi superficial, dar acest festival demonstrează că se poate", a spus selecţionerul unic al FNT, Marina Constantinescu.
Ea a precizat că festivalul nu a fost deschis întâmplător cu un vernisaj de expoziţie de scenografie.
"Nu întâmplător am vrut ca această deschidere să fie făcută (...) cu un vernisaj de expoziţie de scenografie. (...) Această scenografie arată miracolul în care Doina Levintza trăieşte şi ne ajută să existăm de multe zeci de ani. Este unul dintre însoţitorii excepţionali ai marilor artişti, regizori, scenografi, maşinişti, tehnicieni, este un om a cărui putere este practic inepuizabilă, iar tot ce vedeţi aici este o mare lecţie a geniului ei şi a generozităţii cu care ne bucură mereu", a spus Marina Constantinescu.
Citește pe Antena3.ro
Aceasta a mulțumit tuturor, „colegilor, echipei şi, mai ales, sponsorilor care au acceptat să investească în cultură şi să o respecte".
Doina Levintza ne oferă o lecţie a geniului şi a generozității, cu care ne bucură mereu. Aceasta a povestit cum a creat exponatele prezentate în expoziţie şi ce materiale a folosit în realizarea acestora.
"Aşa cum există teatru experiment, aşa există şi costume experiment. Am stat într-o zi în atelier şi am făcut curat, şi mi-am dat seama că sunt foarte multe materiale. (...) Din toate lucrurile pe care soţul meu ar fi vrut să le arunc, eu le-am adunat şi am făcut aceste costume, pentru că e şi o modă să reciclăm din materiale pe care le avem şi care nu trebuiesc aruncate. Au ieşit aceste lucruri care mi se pare că se pot duce mai departe, mai ales că teatrul nu mai are bani de costume", a mărturisit creatoarea de modă.
"Doina Levintza - Experiment teatral" conţine creaţii regândite de Doina Levintza care propun o formulă nouă a costumului de teatru într-un manifest artistic de sine stătător, un demers menit să-i recalibreze semnificaţia.
„Costumul de teatru, ca şi teatrul, de altfel, poate să fie un experiment, iar experimentul în sine este un spectacol. Nu există reguli. Sunt milioane de idei şi materiale care, puse împreună, creează spectacolul. Istoria teatrului românesc este impregnată de valoarea uriaşă a costumelor de teatru", a spus Doina Levintza.
Expoziţia va rămâne deschisă în foaierele "Marmură"şi "Tapiserii" ale TNB pe toată durata Festivalului Naţional de Teatru.
De la ora 20,00, Sala Mare a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" a găzduit spectacolul de dans "Ceea ce ziua datorează nopţii" de Herve Koubi, produs de Compania Herve Koubi din Franţa.
"Pe scenă veţi vedea dansatori de stradă pe care i-am întâlnit pe celălalt ţărm al Mării Mediterane, în Algeria. Apoi echipa mea s-a îmbogăţit cu alţi dansatori care au venit din alte ţări, din Maroc, din Italia, şi din Franţa, desigur, (...) şi în ultima vreme sunt foarte mândru că avem dansatori şi din Israel şi Palestina. De ce a început această poveste pentru mine în Algeria? Este ţara mea de origine, părinţii mei sunt foarte glumeţi şi, de aceea, m-au numit Herve. E un nume ca Jacques sau Francois, un nume foarte-foarte francez şi sunt foarte mândru că mă numesc Herve. Numele meu de familie, Koubi, e un nume arab. (...) Toţi strămoşii mei vin din Algeria şi a fost nevoie să fac această călătorie pentru ca, în această seară, vă prezint nu dansatorii mei, ci pe fraţii mei regăsiţi", a declarat Herve Koubi înaintea spectacolului.
Fondată de coregraful franco-algerian Herve Koubi, Compania este compusă din străluciţi balerini din Algeria, Burkina Faso, Israel şi combină hip hop-ul, capeira şi dansul contemporan într-o fuziune de un înalt impact vizual.
Creaţiile sale au fost recompensate cu prestigioase recunoaşteri internaţionale.
Titlul face referire la romanul Yasminei Khadra, iar țesătura artistică relevă accente dinamice tulburătoare. Titlul mai este numit şi Nopțile barbare, ceea ce semnifică istoria unui parcurs.
„În contextul actual, mi se pare indispensabil a crede într-o cultură universală hibridă, dar unitară. Ce erau acei barbari coborâți din nord, misterioase popoare ale mării, de care Biblia, cronicile anticilor vorbesc. Ce erau acei barbari ajunşi din est, persani, şiiți, babilonezi, arabo-musulmani. Termenul barbar, pentru mine, înseamnă un om liber", mărturisea Koubi.
Sâmbătă, de la ora 11,00, în Sala Rotondă a Teatrului Naţional din Bucureşti a fost vernisată expoziţia "Paul Bortnovski: arhitect, scenograf şi profesor".
De la ora 12,30, în Sala Mare a HUB-ului FNT de la ARCUB a avut loc dezbaterea "Aici e Radio Europa Liberă" cu Neculai Constantin Munteanu şi Emil Hurezeanu, iar de la ora 16,00, în Sala Arce de la ARCUB a avut loc conferinţa "După treizeci de ani. Teatru şi viaţă", un dialog între Marina Constantinescu şi criticul de teatru George Banu.
La Teatrul Odeon a avut loc vernisajul expoziţiei "2 Camere cu nisip - spectacole, desene, obiecte, prieteni, Dragoş Galgoţiu".
Seria spectacolelor de sâmbătă a fost deschisă la Green Hours, de la ora 17,00, cu "Această Sonia", text, regie şi scenografie Lia Bugnar, urmat, de la ora 18,00, de "Janna" de Iaroslava Pulinovici, producţie a Teatrului de Nord Satu Mare - Compania "Mihai Raicu", la Teatrul Odeon.
Teatrul Metropolis a prezentat, începând cu ora 18,30, spectacolul "Zbor deasupra unui cuib de cuci", de Dale Wasserman, iar la Teatrul Comedie a avut loc spectacolul "Nu regret nimic" de Szekely Csaba, regia Zoltan Lendvai, producţie a Teatrului de Nord Satu Mare - trupa "Harag Gyorgy".
De la ora 20,00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti , a fost prezentat spectacolul "Class" în regia lui Felix Alexa, în timp ce la Sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra a putut fi văzut spectacolul "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", cu inegalabila actriță Ofelia Popii, cu regia semnată de Andrei şi Andreea Grosu, producţie a Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu.
Ultimul spectacol al zilei, "In a forest dark and deep", regia Iarina Demian, scenografia Irina Moscu, cu Tudor Chirilă şi Mihaela Sârbu, după textul lui Neil LaBute, a putut fi văzut, începând cu ora 22,00, la Unteatru.
„Neil LaBute este un moralist care pare să găsească plăcere în descrierea cruzimii umane şi în a face cu ochiul publicului. Şi în acest spectacol de 100 de minute în două personaje, extrem de antrenant, ne trage preşul de sub picioare atât de des încât ni se pare că ne pierdem suflarea" – The Guardian.
Astăzi, în a treia zi de Festival, de la ora 11.00 - HUB-ul FNT de la ARCUB Gabroveni îşi deschide spaţiile expoziţionale cu un eveniment intitulat „FNT - o retrospectivă a libertăţii”.
În cei 30 de ani care se împlinesc de la evenimentele din decembrie ’89, Festivalul Naţional de Teatru a însoţit permanent, prin selecţiile propuse, impulsurile artistice şi concretizările lor scenice determinate de transformările petrecute în această perioadă de tranziţie a României
Afişe, fotografii, mărturii de imagine, ecouri ale percepţiei FNT - vor fi organizate de curatorul Irina Tapalagă într-o necesară rememorare a parcursului artei scenice româneşti, având mijlocitor Festivalul Naţional de Teatru, în cheia artistică a libertăţii de expresie câştigate în 1989, pe care doar Artele Scenei o pot oferi.
Şi tot duminică, 20 octombrie, FNT îşi aşteaptă publicul de la ora 16.00, la un vernisaj special, în foaierul Sălii Mari a HUB-ului FNT: „Răcnet (Roar) 5.0”, expoziţie realizată de echipa Graphic Front a Atelierului de grafică - Bucureşti. Evenimentul este definit de artiştii care au iniţiat-o drept „o reacţie Graphic Front” şi poartă un subtitlu relevant: „Expo afiş sociopolitic: Poate un poster să provoace schimbare? Să schimbe lumea.
Excelentă şi conferinţa de la Teatrul Naţional dintre George Banu şi Sever Voinescu: „Reıntoarceri. Prieteni vechi sau foşti prieteni?”.
„Pentru vechii greci, prietenia era «o virtute» obţinută graţie schimburilor intelectuale şi afective între «oameni de bine», întrucât evaluarea partenerilor serveşte ca fundament, dar şi drept garanţie pertinenţei acestei legături interpersonale. Discursurile asupra statutului prietenului s-au constituit ca o transmitere de ştafetă prin timp de la Aristotel şi Cicero la Montaigne, Nietzsche şi la atâţia alţii, ca Blanchot şi Derrida. Cea mai mare parte a acestor exegeţi consideră prietenul ca fiind un «alt eu însumi”, un «al treilea» care însoţeşte «dublul» din care orice fiinţă este construită, sau chiar un «alter ego». Dar oamenii pleacă și vin, viețile tuturor sunt călătorii în cel mai propriu sens al cuvântului. Ce se întâmplă cu prietenii ale căror drumuri merg spre zări diferite? Dar cu prieteniile care se rup? Dar cu prieteniile viitoare?
