x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Cel mai iubit,cel mai urât Piaza rea de la Petreşti

Piaza rea de la Petreşti

de Cristina Diac    |    28 Ian 2008   •   00:00

Dacă personalitatea “celui mai iubit fiu al ţării” continuă să sus­cite discuţii, opiniile despre so­­ţia sa, Elena, variază incomparabil mai puţin. Toţi apro­pi­a­ţii cuplului o prezintă drept “ca­pul răutăţilor”, “piaza rea” din viaţa lui, ­”geniul rău” care îl influenţa şi chiar îl conducea din umbră.

Impresiile copiilor din satul natal al Elenei Ceauşescu sunt pline de năstruşnicii.

 

Dacă personalitatea “celui mai iubit fiu al ţării” continuă să sus­cite discuţii, opiniile despre so­­ţia sa, Elena, variază incomparabil mai puţin. Toţi apro­pi­a­ţii cuplului o prezintă drept “ca­pul răutăţilor”, “piaza rea” din viaţa lui, ­”geniul rău” care îl influenţa şi chiar îl conducea din umbră.

 

PĂCATELE TINEREŢII. Despre co­pi­lăria, adolescenţa şi prima tinereţe a Lenuţei Pe­trescu, până să-l fi cunoscut pe “tovărăşul Ceauşescu” nu se ştie mare lucru. Bunăoară, lu­crările de specialitate dau ca dată a naşterii 7 ia­nuarie 1916. Informaţii recent puse în circuit de familie spun că s-a născut de fapt trei ani mai târziu decât se credea până acum. Actul de naş­tere existent la Primăria din Petreşti confirmă acest lucru şi spulberă legendele potrivit cărora Elena era mai vârstnică decât “tovarăşul de via­ţă şi de luptă revoluţionară”.

În isteria anticeauşis­tă din primii ani de li­ber­tate, ziarele au publicat foaia matricolă din şcoala primară. Reieşea că Lenuţa Petrescu nu fusese o elevă tocmai strălucită şi că nu isprăvise nici patru clase, deoarece învăţătorul Bucurescu o lăsase repetentă. Dovada concludentă, s-a spus atunci, a dotării intelectuale submediocre şi a culturii precare. Locuitorii din Petreşti susţin însă că eleva Lenuţa Petrescu a căzut victimă unui conflict mai vechi existent între familia ei şi cea a învăţătorului Bucurescu.

 

“CEAUŞEASCA MEA”. Încercăm să vedem cum şi-o amintesc bătrânii. Tanti Lina lui Cojocaru se mândreşte că au fost colege de şcoală. “Cum să nu dai eu referinţe despre Ceauşeasca mea? Era frumoasă şi deşteaptăăăă, nu mai era alta la fel ca ea...” Şi-atunci, de ce se spune că nu era chiar aşa isteaţă? Ca să nu-i frângem inima, nu precizăm pentru tanti Lina ce s-a spus despre Ceauşeasca “dumneaei” imediat după Revoluţie. “Cine spune că nu era? Nişte oameni răi şi in­vi­dioşi, asta este. Că nu era alta ca ea în tot satul, de deşteaptă. Toooată ziua citea cărţi, nici nu ieşea din casă. Era cea mai deşteaptă, ce să mai, nici nu încape discuţie! Să nu mai aud prostiile astea!”

Legendele locului, şi nu numai, ni le lămu­reş­te doamna Dinulescu, învăţătoare la Şcoala cu clasele I-VIII din Petreşti. Din spusele domniei sale, familia Elenei fusese la origine destul de înstărită, dar a sărăcit în timp. Tatălui i se spu­nea în sat “domnul Nae” – şi asta încă dinainte ca fiica lui să ajungă un om foarte important – pentru că, fiind ştiutor de carte, lucra la primărie şi le scria oamenilor jalbele către stăpânire. Mama Elenei, Alexandrina, fusese la origine slujnică la un boier cu care “domnul Nae” se afla în relaţii amicale. Din spusele doamnei Di­nu­lescu, “coana Lixăndrina” era tare simpatică şi i-a ajutat pe toţi cei din comună care au solici­tat-o, punând o vorbă bună pe lângă vreun ­doctor de la Bucureşti sau câte şi mai câte. Fuma – viciu mai neobişnuit la femeile din satele româneşti tradiţionale – şi era pasionată de şah. Se spune că nimeni din Petreşti n-a fost capabil să o în­vingă. Familia Petrescu avea o casă pricopsită, care, ne asigură doamna Dinulescu, aşa a fost dintotdeauna, în anii de glorie ai “fiicei satului” adăugându-i-se o singură cameră.

Încrezători în fran­cheţea, sinceritatea şi ingeniozitatea pe care doar copiii o au, le-am adresat întrebarea “Cine a fost Elena Ceau­şescu?” elevilor din clasele a IV-a, respectiv a VIII-a ale Şcolii Generale cu cla­se­le I-VIII din comuna Petreşti, judeţul Dâm­bo­vi­ţa.

 

“VECINA MEA”. Cu îngăduinţa domnului director Daniel Stan, intrăm prima dată la “a VIII-a”. Auzind că vrem să ne răspundă în scris la o întrebare, copiii deranjaţi din liniştea unei zile obişnuite de şcoală ne privesc uimit-speriaţi – şi-or fi închipuit că am venit în cine ştie ce inspecţie! La auzul întrebării se relaxează: “Aaaa, păi e uşor. A fost vecina mea!, ne lămu­reşte rapid un băieţel din prima bancă. Stătea acolo, lângă CAP, şi lângă farmacie!”. Zece minute scrie fiecare ce-i trece prin cap, şi dacă nu-i trece nimic, “consultă” foaia vecinului. De-aici unele repetiţii, detectate la citirea răspunsurilor.

  

ELENA DIN RĂZBOIUL STE­LE­LOR. Ne mutăm la clasa a IV-a. Aceeaşi în­tre­bare, acelaşi timp pentru răspuns, reacţia di­fe­ri­tă. “Cine a fost Elena Ceauşescu?”. “Cine a fost Elena Ceauşescu?”, ne întoarce spontan şi can­did întrebarea o fetiţă cu fes roşu. De pe faţa ei minunată am dedus că pentru ea imperiul klin­gonian, triburile zulu din Africa sau Elena Ceauşescu sunt cam tot una. Copilaşii sunt în certă dificultate. “De unde să ştie cine a fost, se întreabă retoric domnul director Stan. Ei sunt născuţi în 1998, iar în manualul de istorie perioada comunistă nu figurează.” ­Copiii termină cu mult înainte de expirarea timpului alocat. Unul mai nerăbdător ne co­munică şi prin viu grai cine a fost Elena Ceauşescu: a fost nevasta lui Ceauşescu. “Şi Ceauşescu cine a fost?” “Asta nu mai ştiu!” Cătălin  are ocazia să se remarce: “Ceauşescu a fost dictatorul Ro­mâniei!”. O fetiţă din prima bancă ridică două de­gete şi exprimă o altă opinie: “A fost soţia domnului preşedinte Nicolae Ceauşescu!”. Încercăm să ne lămurim a cui soţie a fost până la urmă, a “dictatorului” sau a “domnului pre­şedinte”? I-am încurcat. Ne dăm seama că s-ar putea scrie zeci de pagini despre cum “domnul preşedinte” din 1965 a ajuns “dictatorul” din decembrie 1989 şi îi lăsăm în pace.

Cele patru cuvinte scrise de Cristi din clasa a IV-a pe o foaie ruptă din caietul de matema­tică adună în ele parcă toată înţelepciunea lumii şi ne alimentează speranţa în puterea vindecătoare a timpului: “Elena Ceauşescu a fost”.

  

“Elena Ceauşescu a fost soţia lui Nicolae Ceauşescu, care împreună au condus ţara după legea dată de ei. Ea a mai fost şi purtătoarea de cuvânt a cetăţenilor. Revoluţia nu i-a dat pace până când a murit, în anul 1989. Ea a locuit toată viaţa în satul în care m-am născut şi eu, numit Petreşti”

Mariana S. elevă clasa a VIII-a

 

“Elena Ceauşescu a fost soţia preşedintelui Ceauşescu în anii ’70. A fost o femeie deşteaptă, dar din păcate a fost împuşcată în cap şi în alte părţi împreună cu soţul ei, Nicolae Ceau­şescu. Mi-au povestit şi părinţii mei despre Ele­na Ceauşescu că a fost omorâtă la Târgovişte în anul 1989, luna Decembrie, ziua 25. Elena Cea­u­şescu nu ne lăsa să credem în Dumnezeu”

Nicolae Mădălin, B.clasa a VIII-a

 

“Elena Ceauşescu a fost o femeie foarte bună cu toată lumea”

Cristina C. clasa a VIII-a

 

“Elena Ceauşescu a fost soţia preşedintelui României care a fost împuşcat la Târgovişte de comunişti. Elena şi Nicu Ceauşescu au fost împuşcaţi când au în­cer­cat să fugă din ţară când a fost revoluţia la 25 decembrie 1989”

Ionel G. clasa a VIII-a

 

“Elena Ceauşescu a fost cea mai şefă a ­partidului”

Denisa M. clasa a IV-a

 

“Elena Ceauşescu a fost o mare conducătoare şi iubitoare de copii.”

Claudia O. clasa a IV-a

×