x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Florea Burcea - Fericire la burduf

1
25 Mai 2007 - 00:00

Florea Burcea a fost al doilea acordeonist care a apărut in Clejani după Mitică Neder. Işi aminteşte cu drag de viaţa de muzicant.

Florea Burcea a fost al doilea acordeonist care a apărut in Clejani după Mitică Neder. Işi aminteşte cu drag de viaţa de muzicant.

A străns in burduful acordeonului poveşti şi inimă bună pentru mai multe vieţi. "Am petrecut intr-o fericire. Niciodată pe pămănt n-am să fiu supărat că am muncit prea mult. Toată viaţa mea a fost o distrare..." Aşa vede Florea Burcea viaţa de pe inălţimea celor 76 de ani. I se mai spune şi al lui Pizdache. Pardon de expresie, dar aşa e porecla lui, iar la Clejani nimeni nu se ruşinează cu ea. "Astea-s porecle?, se miră nea Florea. Să vedeţi in alte sate!..." Il credem.

SĂ FII OM. Povestea acordeonistului incepe să se depene. "Am trăit bine ca lăutar. Dar trebuie să vă spun un lucru. La nunţi contează să fii om. Că, dacă te imbeţi, te ia toţi in băşcălie: şi prostu’, şi nebunu’, şi stricatu‘. Dar, dacă eşti om serios, eşti respectat. Pe mine, oamenii mă dădeau jos de pe scenă. Dar din respect. Mă luau la ei la masă şi băieţii căntau pe scenă... Dar cu toate astea, eu n-am venit o dată beat acasă de la o nuntă la care am căntat. De-aia poate cănd merg pe uliţă toată lumea mă respectă. Uite, vin oamenii cu căruţele la moară şi, cănd trec pe lăngă casa mea, se opresc să stea de vorbă cu mine."

Căntatul la acordeon l-a deprins pe la 9 ani, iar la nunţi căntă de la 13. "Am invăţat să cănt la Găşteşti, la Ilie. Am stat la invăţătură trei ani. Făcea omul cu noi azi două ore de lecţii, măine trei, ne mai lăsa, mai pleca la treburi, ne punea să repetăm şi singuri... Erau mai mulţi copii la el pentru acordeon. Ne lăsa şi cu un unchi de-al lui acolo, să ne corecteze: «Ai grijă, mă, mai atinge-i dacă greşesc... Vezi aşa, atinge bine nota!». Trei ani. Lecţiile le plătea tata, alerga pentru noi, cănta şi el la ţambal. Eu la inceput mergeam la Părvan Răgălie aici, in sat, să invăţ vioara. Dar mama mi-a cumpărat acordeonul de la Bucureşti. S-a dus ea odată să-şi pună dantura la Capitală şi a văzut un băiat cu acordeonul. «Măi bărbate, i-a zis lu’ tata, hai să luăm acordeonul ăsta pentru băiat, să nu mai cănte cu vioara». S-a găndit ea bine, că nu era in Clejani atunci decăt Mitică Neder acordeonist. Eu am fost al doilea." De bucurie că i-au luat părinţii acordeon, Florea Burcea mergea şi la şcoală cu el. In pauze se străngeau copiii roată pe lăngă el. Dar ii plăcea aşa de mult, că mai trăgea de burduf şi in timpul orelor. "Pănă la urmă m-a luat directorul la goană. Domnul Voiculescu Ilie era director. «Florică, mi-a zis, treci acasă, că nu mai sunt atenţi copiii la ore din cauza ta». Am rămas numai cu patru clase. Dar am avut mereu 10 la muzică", işi aminteşte nea Florică. La serbările şcolare sau cămpeneşti venea directorul şcolii şi il urca pe scenă. Cănta impreună cu alt copil, Dumitru Baicu, renumitul "Cacurică" de mai tărziu.

FRATELE. Florea a mai avut un frate muzicant, Costică Burcea, care a invăţat vioara de la Părvan Răgălie şi a rămas la el in formaţie. O vreme amăndoi fraţii au căntat acolo. "Căntam in vremea aia mai mult la baluri şi nunţi de oameni serioşi, la oameni instăriţi, la studenţi", povesteşte acordeonistul despre vremea cănd era la modă la nunţile de oameni "serioşi" mai mult muzica uşoară. El spune că Răgălie ştia să cănte după note, iar programul lui la petrecere şi-l făcea cu partiturile in faţă. Ca toţi lăutarii din Clejani, şi Florea Burcea a făcut parte din taraful mare, reunit de Ion Albeşteanu pentru Căntarea Romăniei. 35 de ani.

ORGOLIU. Florea Burcea are doi băieţi şi o fată. Băieţii au invăţat amăndoi să cănte cu acordeonul. Dar unul dintre ei n-a profesat deloc. "Mi-a zis Dorel al meu cănd s-a intors acasă de la prima nuntă: «Tată, pe mine să nu mă mai dai la nici o nuntă de-acum. Că nu mai cănt». L-a injurat nişte rumăni beţi şi l-a făcut ţigan. Ei erau orgolioşi pe vremea aia. Şi băiatul meu era curat, bălan, nu ca mine, bronet... «Să nu mă mai dai, zice, la nici o nuntă, că eu nu mă mai duc să mă facă pe mine ţigan»... A făcut şcoală după aceea, are 11 clase. E la Bucureşti." Amăndoi băieţii lui Florea Burcea au servicii, dar numai unul mai căntă şi pe la nunţi. Bătrănul stă la Clejani cu familia fiicei sale, care are la răndul ei patru copii.

Ne-a povestit că n-a trăit numai din lăutărie, o vreme a incercat şi altceva. Mai mult de ochii fostului partid. "Am fost vreo trei ani portar la Nucleare Montaj, pe Moşilor, dar nu mi-a făcut nici o pensie. M-am interesat la Giurgiu şi mi-a zis că trebuie să fac o contestaţie, că nu mi-au calculat bine pensia. Dar băieţii mei nu m-au lăsat. O să-mi dea ei bani in loc de pensie. Dar n-au mai venit pe-acasă de atăta timp...", spune nea Florea. Nu-i pare insă rău pentru ce-a făcut in viaţă, a dus-o prea bine atăţia ani.Â

Citeşte mai multe despre:   florea,   clejani - 28 mai 2007,   burcea,   florea burcea

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de