x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fenomenul Doina

0
10 Sep 2007 - 00:00

Avea 37 de ani. Şi avea tot ce işi putea dori: o carieră strălucitoare. Un soţ iubitor, pe care il adora, doi copii frumoşi. Tocmai se mutaseră in casă nouă. Increzătoare cănta: "Cred in fericirea noastră/Cum cred că va răsări măine-o nouă zi/Cred in fericirea noastră,/Imensă, ca un ocean de bucurii (…)".

Avea 37 de ani. Şi avea tot ce işi putea dori: o carieră strălucitoare. Un soţ iubitor, pe care il adora, doi copii frumoşi. Tocmai se mutaseră in casă nouă. Increzătoare cănta: "Cred in fericirea noastră/Cum cred că va răsări măine-o nouă zi/Cred in fericirea noastră,/Imensă, ca un ocean de bucurii (…)". Vocea ei era considerată un fenomen. Colegii de scenă o iubeau şi o apreciau. Compozitorii nu o mai slăbeau cu propunerile de noi căntece: ştiau că orice interpretează ea, Doina Badea, devine şlagăr. Doina işi iubea meseria şi o respecta. Trăia şi cănta cu pasiune fiecare melodie. Era din ce in ce mai căutată… Apoi… Căteva clipe lumea şi-a pierdut echilibrul. De ajuns insă ca vieţi frumoase, vieţi nevinovate, vieţi in plină floare să fie secerate. La 4 martie 1977, Doina Badea a murit strivită de blocul care s-a prăbuşit din cauza cutremurului. Au murit ea, soţul, Traian, şi cei doi copilaşi. In căteva clipe, o frumoasă poveste de viaţă a dispărut.

A rămas in urma ei o grămadă de moloz, o durere imensă şi, astăzi, la 30 de ani de la tragica dispariţie, căteva amintiri. Durerea imensă a şters amintirile, chiar şi pe ale celor apropiaţi, atăţi căţi mai sunt. Ca să nu mai sufere au preferat să uite. Dar căntecele Doinei Badea au rămas. Şi sunt la fel de frumoase şi de proaspete ca acum 30 de ani. Deschideţi, deschideţi fereastra… sufletului. Minunaţi-vă de vocea fenomenală a Doinei Badea.

Citeşte mai multe despre:   doina badea 10 septembrie 2007

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de