Fermecător

Pentru Titus Andrei, a vorbi despre prieteni înseamnă a respira. De Ducu Bertzi îl leagă multe. Aşa că...

Don Ducu, aşa cum îi spune Titus Andrei, "a avut o pasiune a lucrului bine făcut într-o corelaţie firească, sentimentală, obligatorie cu muzica zonei natale. De aceea în prezentările mele l-am numit deseori «Cantautorul de la Sighet». Îl asculţi, îl vezi pe scenă şi ştii că provine de acolo de unde a preluat celebrele teme populare atât de frumoase, adevărate şi pline de emoţie. Această latură ancestrală resimţită de artist nu putea să nu-l impună atenţiei publicului nostru.

Mulţi se prevalează de cântecul popular, dar Ducu Bertzi îi păstrează intact farmecul. Cine nu a cântat împreună cu el măcar o dată «Când s-o-mpărţit norocul», «Dragu mi-i veselia», «Omul pădurii», «Săracă inima me» şi multe altele.

Iar spun, ca şi la Socaciu, că de Ducu Bertzi mă leagă o prietenie veche, de la începutul anilor '80, când mergeam cu el în studio, iar pentru că îmi plăceau piesele mă duceam repede la microfon să fac voci. Ţin minte câteva piese pe versuri de Claudia Ardelean, o fostă colegă de radio foarte talentată şi sensibilă, care scria altfel versurile. «Trece dorul», «Pacea ca o dimineaţă», «Şi de-ar fi iar duminică într-o zi".

La pupitru era reputatul muzician Zoltan Boroş. Este şi pe colecţia de patru CD-uri, "80 de ani de muzică în 80 de ani de radio" cu piesa «Floare de colţ», pe versurile lui Viorel Popescu, cu care, îmi spunea Ducu, încheie toate spectacolele. Recent, mi-a spus că nu uită că l-am susţinut, că l-am propus în '95 pentru şlagăre Mamaia cu piesa «Suflet fără chei». Aşa am procedat eu cu toţi cei care au avut ceva de spus, fie în muzica folk, uşoară, rock sau dance. De aceea îmi place să cred că toţi îmi sunt prieteni şi eu sunt la fel pentru ei.

Ducu are o familie frumoasă, o apreciez mult pe dna doctor Theodora Bertzi, am fost la botezul fiului său Rareş, ne făceam vizite, râdeam la bancurile lui şi la întâmplările povestite. Multe amintiri frumoase, dar cel mai mult mă bucură realizările lui", a încheiat Titus Andrei mărturia despre un bun prieten numit Ducu Bertzi.


Cântece din Maramureş
De violonistul Mihai Neniţă pe Ducu Bertzi îl leagă o frumoasă prietenie, mai ales că în ultima vreme cântă mereu împreună. "Ne-am cunoscut cred acum vreo 10 sau 11 ani", spune Mihai Neniţă. "Eu cântam pe atunci cu Narcisa Suciu. Ne vedeam deseori la concerte, dar pot spune că ne-am înţeles din prima clipă, vorbeam chiar din priviri... Tot timpul aveam ceva de discutat. Apoi cred că acum vreo şase ani eram în Germania, iar el avea un proiect cu Cântece din Maramureş şi mi-a propus să lucrez alături de el. Ne-am înţeles foarte bine."


Un maramureşean deschis şi direct
Ce calităţi admiră Mihai Neniţă la Ducu Bertzi? "Mi-au plăcut caracterul şi profesionalismul său... Dar, dacă ar fi să-l descriu în două cuvinte, aş spune că este un prieten foarte bun. Am trăit atâtea clipe de neuitat împreună. De exemplu, îmi amintesc când am fost cu Moţu Pittiş şi cu Marius Baţu la un concert la Piatra Neamţ şi ne-am înzăpezit în tren. Se blocase din cauza zăpezii, era un frig de nu pot spune şi nu prea aveam la noi multe, credeam că ajungem repede, eram nemâncaţi... vă daţi seama! El avea două sandvişuri şi mi-a spus să le iau eu, că mie mi-e mai foame decât lui. M-a impresionat. «Tu ai nevoie de mai multă energie», mi-a spus atunci.

Pot părea lucruri simple, dar pe mine m-a impresionat omenia sa. Sincer. Doar anumiţi oameni cu caracter puternic pot face asemenea gesturi. Am fost şi în Maramureş cu el. Acolo se simte acasă, pentru că el este şi rămâne un maramureşean deschis şi direct, nu are de ascuns nimic şi tot ce are de spus spune în faţă. Fără doar şi poate. Cântăm împreună, avem concerte. Am rămas apropiaţi, chiar dacă a mai cântat şi cu alţii", spune Mihai Neniţă.


Cântece de suflet
"Despre Ducu pot spune că este un om deosebit, cu care cânt de şase ani şi, dacă ar fi să o iau de la început, aş face aceeaşi alegere de a cânta alături de el. Este un profesionist adevărat. Suntem buni prieteni. Nu prea sunt vorbăreţ, nu sunt critic muzical, aşa că prefer să tac. Dintre melodiile lui îmi plac mai toate, dar am o slăbiciune pentru «Fata bătrână» şi «Suflet fără chei»... Dar, să fiu sincer, toate îmi plac... şi sunt de părere că, decât să cânţi melodii care nu îţi plac, mai bine nu le cânţi. Nu aş putea să cânt ceva ce nu-mi place", a încheiat Mihai Neniţă...