Fundaţie bună

"Căsnicia este un edificiu care trebuie să fie reclădit zi de zi", spunea André Maurois.

VIAŢĂ TUMULTUOASĂ. "Ne-am cunoscut în 1986, la coadă la benzină. Nu ştiam cine este Ducu Bertzi - spune Theodora. În week-end făceam naveta de la Călăraşi, unde eram medic stagiar. Ducu a intrat în vorbă cu mine şi mi-a cerut telefonul. I-am zis că i-l dau, dar că nu ştiu cât timp am pentru el, pentru că am o fetiţă de trei ani şi jumătate, Maura. M-a căutat o lună, după care am ieşit împreună în Parcul Cişmigiu. Bineînţeles, eu eram de mână cu Maura.

După prima întâlnire, am aflat de la o prietenă de-a mea, o ziaristă, cine este Ducu Bertzi. Apoi am mers la toate concertele lui. Ne-am căsătorit la 21 ianuarie 1989, la Sighetu Marmaţiei. Cu Ducu am o viaţă tumultuoasă, nu mă plictisesc niciodată".

OM HOTĂRÂT! Când s-au luat, amândoi erau oameni maturi. Ea avea 29 de ani, iar el 33. "Relaţia noastră se bazează pe o comunicare foarte bună şi pe faptul că el ştie că se poate sprijini pe mine, iar eu pe el. În spatele artistului se ascunde un om echilibrat, perseverent, un om aşezat, un ardelean cu valori bine definite. În momentul în care a hotărât să se însoare cu mine a făcut-o cu sufletul deschis. Era foarte hotărât.

Foarte rapid a apărut Rareş. S-a născut tot în anul în care ne-am căsătorit. Ducu şi-a dat seama că împreună putem construi o familie durabilă. Este un om tare hotărât, ţine la tradiţie, la sărbători. Ştie să comunice foarte bine. Maura i-a zis tată lui Ducu încă de la bun început, fără să-i impună nimeni", mărturiseşte doamna Bertzi.

Nelu şi Carmen Dreancă le-au fost părinţii spirituali. Nelu este un prieten din copilărie, la care Ducu trage de fiecare dată când ajunge acasă pentru a schimba o vorbă bună.
"A rămas acelaşi om sensibil, căruia îi pasă! Suntem alături de el, de Theodora şi de Rareş - pe care l-am botezat. Chiar dacă ne despart câteva sute de kilometri, suntem mereu lângă ei cu sufletul" - mărturiseşte naşa.