"Când simt că se prăbuşeşte lumea, eu cânt!"

Ne-am văzut şi cunoscut pentru prima dată la New York. Am aşteptat-o aproape o oră la recepţia hotelului The New Yorker.

Pe uşa glisantă a intrat în final micuţă, cochetă, cu fruntea sus. Era ea. Gigi Marga. Cântăreaţa care a făcut ravagii în România

şi-apoi a dispărut. Din viaţa publică, pentru că, în inimile şi amintirile celor care au urmărit-o pe scenă în anii '50, '60, '70, ea a rămas. Astăzi cântă la New York, într-un restaurant românesc. La 80 de ani interpretează cu aceeaşi pasiune ca şi la 30 de ani. Şi simte că mai are ani buni de dăruit în lumea muzicii. "Cântecul este hrana mea sufletească, de aceea mă simt excepţional când cânt", ne-a destăinuit interpreta, apoi a rememorat amintiri dragi care astăzi îi hrănesc sufletul. Cântă de când se ştie. De când era doar o copilă care bătea potecile de munte.                                                  

ÎN RITMUL MUZICII. S-a născut la 22 aprilie 1929 la Bucureşti din părinţi ardeleni: Ioan şi Ana Marga. A crescut însă pe culmile Râşnovului. Gigi Marga nu ştie dacă există un moment anume când a prins dragoste de muzică. S-a născut cu ea în sânge şi norocul a făcut să aibă în jurul ei oameni iubitori de artă. A crescut ascultându-şi mama cântând la biserică, alături de dascăl, sau de dorul soţului pierdut. Apoi, spune, nu putea să-şi facă temele dacă nu avea radioul deschis, ca să asculte muzică.

Gigi Marga şi-a pierdut tatăl la vârsta de 14 ani. Atunci a început să înveţe că trebuie să înfrunte viaţa de una singură. A învăţat să fie independentă, să se bazeze numai pe propriile forţe. Poate de aceea astăzi, la cei aproape 80 de ani, e tot singură, fără ajutorul nimănui. Îşi plăteşte cheltuielile, întreţinerea. Avere nu are. Se are pe sine. Amintirile s-au rătăcit pe multele cărări pe care le-a umblat în viaţă, de-a lungul carierei artistice.

"Tatăl meu s-a stins de tânăr. Rămăsesem doar cu mama. Nu am fraţi sau surori. Poate de aceea s-a şi creat o legătură foarte strânsă între mine şi mama. Am trecut împreună prin vremuri grele,  vremurile de după război..." Face semn scurt din mână de parcă ar fi fost acum o veşnicie, şi-apoi... nu are rost să răscolim trecutul sumbru. Continuă să povestească istoria vieţii repede-repede, pentru că în câteva ore trebuie să urce pe scenă, la Casa Română din New York. "M-a atras muzica de mică, de când mă ştiu. În liceu am avut-o profesoară de muzică pe doamna Breazu, de la ea am învăţat multe. Ţin minte că m-a învăţat colinde în toate limbile... Da, da... Şi-mi amintesc că o dată am cântat «Oda bucuriei» din Simfonia a IX-a de Beethoven, ceea ce era un lucru dificil, mai avansat. Perseverenţa ei de a mă învăţa lucruri din ce în ce mai dificile şi dorinţa mea de a lucra cu ea mi-au servit de minune mai târziu, în viaţă. Apoi, profesorul şi prietenul de familie Nicolae Lungu m-a luat de foarte mică în activitatea corală, m-a îndrumat şi m-a învăţat să cânt toate genurile de muzică. Eu am fost hrănită cu muzică.

NOTISTĂ. "Muzica este pasiunea mea şi este o terapie în momentul acesta pentru mine. La vârsta mea, în cei 80 de ani am trecut prin atâtea necazuri, şi am necazuri. Dar nu contează cât de supărată sunt, cât de mult simt că se prăbuşeşte lumea, eu cânt... Şi, când cânt, nu ştiu, se petrece un fenomen în mine, uit de toate. Păi, cum să nu iubesc muzica? E o carieră în care am luptat, în care am învăţat cum să lupt. Să ştiţi că artiştii sunt uneori foarte afurisiţi şi, dacă te prindeau că greşeai pe undeva... Păi, cum! Îi prindeam eu pe ei! Eu am muncit, eu sunt notistă, am învăţat notele muzicale ca pe matematică. Nu există să le uit, îmi fac meseria cum trebuie, mă îmbrac cum trebuie şi... sunt ceea ce trebuie să fiu."

CORUL PATRIARHIEI. Gigi Marga trebuia să-şi caute o meserie bănoasă şi s-a înscris la Academia Comercială. S-a gândit că trebuie să facă şi ceva practic pe lângă muzică. Fiind rămasă doar cu mama sa. "Păi... unde să merg? La Academia Comercială şi apoi am intrat la Gaz Metan, la contabilitate. Dar şi acolo era, cum să spun, la vremea aceea, fiecare instituţie se lăuda cu un grup coral sindical. Am dat de muzică şi la Gaz Metan: eram contabilă şi cântam în cor în acelaşi timp." A făcut între timp şi Conservatorul, clasa de Pedagogie şi Teorie. Pas cu pas, aşa cum descrie Gigi Marga ascensiunea în cariera muzicală, lucrurile au început să se lege pentru tânăra cântăreaţă. "Am intrat prima dată în corul dirijat de marele profesor Nicolae Lungu, împreună cu care am ajuns şi în Societatea Corală Română. De aici am ajuns să fiu membră a Corului Patriarhiei: pe vremea aceea era mare lucru! Pentru că, vezi, experienţa aceasta mi-a dat disciplină muzicală, iar dragostea pentru cântec a crescut şi mai mult."