x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Maria Dragomiroiu Bătrînul difuzor

Bătrînul difuzor

de Florin Condurateanu    |    19 Mai 2008   •   00:00

Din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa părintească unde a văzut lumina zi­lei.

Din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa părintească unde a văzut lumina zi­lei.


Spune cu inimă deschisă: “Eu aşa mă simt bine – să mă­tur frunzele prin curte, să dau cu mătura şi pe trotuar în faţa curţii, să mă duc la ­vecina de peste drum cînd nu am ar­dei iute în casă şi s-o primesc cu braţele deschise pe altă vecină care îmi cere ­împrumut nişte mălai. N-aş putea să tră­iesc altfel decît viaţa asta a unui om fără ifose, natural şi iu­bindu-i pe cei de alături. Îmi place să dau din sufletul meu, nu bucăţele, ci bucăţi de ini­mă, asta fiind, de fapt, şi explicaţia artei mele”, spune Maria Dra­go­miroiu. Cea care după în­che­ierea unui turneu de ­suc­ces exploziv în America şi în Canada, atunci cînd a pierdut avionul a stat cîteva ore în aeroportul din Los Angeles, plîngînd, aşezată pe valiza ei, că o ustură dorul de acasă şi nu mai are răbdare încă acele ore pînă la cursa următoare.

Maria cea care, ajunsă din satul ei vîlcean în şcoala cu renume din Bucureşti, venea prima dimineaţa, cu mult înaintea colegilor, şi cînta cu foc în clasa goală, avînd un singur spectator, pe portă­rea­sa micuţă, care o aplauda din cadrul uşii, sprijinită în mătură.


“FLOAREA DIN GRĂDIN
Ă”. Au rămas cuceriţi membrii exigentei comisii de la concursul “Floa­rea din Grădină”, marele suc­ces televizat, atunci cînd puş­toai­ca din Vîlcea Maria Dra­go­miroiu s-a burzuluit : “Eu nu cred că evoluez imi­tînd-o pe Ma­ria Tănase, cred că am sti­lul meu şi numai Dumnezeu a făcut ca, într-un fel, vocea mea să se asemene pe undeva cu glasul celebrei Maria Tănase! Nu o imit şi lă­saţi-mă să concurez cîn­tînd ca Maria Dra­go­miroiu!”. Aşa s-a şi în­tîm­plat şi fetiţa aceea coborîtă din Vîl­cea natală, a luat în etapa finală a concursului televizat nu­mai note de 10, cu­ce­rind mult rîvnitul trofeu “Floa­rea din Grădină”.


Este aceeaşi Maria Dra­go­miroiu, cea care lua în piept viaţa luptîndu-se cu ­vitregiile ei şi crescîndu-şi singură doi copii. Stătea într-o cămăruţă 3 pe 4 şi i se însorea sufletul cînd o vizita năşica Ileana Sărăroiu. Superba cîntăreaţă cu ochii ei fascinanţi o po­vă­ţu­ia pe atît de tînăra Maria Dra­go­miroiu. “Făi, fetică, nu te sfii, cîntă şi în marile restau­ran­te, că aşa te căleşti în meseria asta şi faci rost şi de bani să îţi creşti copiii şi să îţi netezeşti drumul în arta ta. Fă aşa, şi pînă una-alta îţi aduc o perdea, că văd că n-ai avut bani să-ţi acoperi fereas­tra.”

Este Maria Dragomiroiu, cea care păstrează ca o su­per­bă zestre de suflet acea perdea de la fabrica din Paşcani dăruită de marea inimă Ileana Sărăroiu.


Este Maria Dragomiroiu, cea care, din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa bătrînească unde a văzut lumina zilei, în satul natal. Se duce acasă pînă seara şi deretică prin pridvor, iar atunci cînd nu o vede ni­meni se duce la locul unde a rămas urma pe perete a bă­trînului difuzor la care asculta muzică populară în co­pi­lăria ei sărăcăcioasă şi ea mur­mura cuvintele şi îngîna melodia Mariei Lătăreţu şi a altor giuvaieruri ale cîntului popular românesc.

×
Subiecte în articol: maria