Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CD-ul alăturat acestei Ediţii de Colecţie conţine cele mai frumoase melodii interpretate de Naarghita. Căntece de muzică uşoară şi de muzică clasică-modernă din India.
CD-ul alăturat acestei Ediţii de Colecţie conţine cele mai frumoase melodii interpretate de Naarghita. Căntece de muzică uşoară şi de muzică clasică-modernă din India.
 Incepănd cu "Ek phool do mali" ("O floare şi doi grădinari") şi continuănd cu "Chal, chal, mere sathi, mere hathi" ("Prietenul meu, elefantul") sau cu "Zindagi ek safar hai suhana" ("Viaţa este o călătorie minunată"). Naarghita este secondată de Orchestra de estradă a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu, iar aranjamentele muzicale le aparţin lui Sile Dinicu şi Cornel Meraru.
Studiind muzica indiană, Yehudi Menuhin o definea printr-o metaforă: "Muzica indiană este asemănătoare cu societatea indiană, fiind produsul unui grup de instrumentişti sau căntăreţi care execută o melodie independent unul de celălalt şi se intălnesc doar, din cănd in cănd, intr-un punct pe parcursul ei. Spre deosebire de muzica occidentală, care seamănă cu societatea apuseană, in care un grup de indivizi renunţă la o parte din independenţa lor spre a se subordona armoniei generale".
Rezultatul este o temă melodică ce are insuşiri "hipnotice". De altfel, in vechile scrieri Sahitya Darpana, trinitatea panteonului hindus este prezentată intr-o scenă de dans. Tot in aceste vechi scrieri apare faptul că "toate poemele recitate de celălalt zeu al trinităţii supreme, Vishnu, sunt porţiuni din zeul insuşi". Cuvăntul sanscrit "samgita" defineşte laolaltă poezia-căntecul-dansul, tot aşa cum credinţa hindusă spune că "slujind sunetul, slujeşti pe Brahma, Vishnu şi Shiva, pentru că ei inşişi sunt făcuţi din sunet". Ziarista Razia Ismail consemna in revista magazin Dateline Delhi, după marele succes obţinut de Naarghita in 1971: "Această incăntătoare romăncă a fost şi este minunata ambasadoare a muzicii indiene din toate timpurile". Căntăreaţa a făcut o mare impresie in anii cănd partitura muzicală a filmului "Vagabondul" se instalase in conştiinţa romănilor.
Măinile. Dar nu numai calităţile ei vocale au atras atenţia, ci şi flexibilitatea neobişnuită a măinilor, a degetelor sale. Flexibilitate la care dansatoarele indiene de mare clasă ajungeau numai dacă suportau un tratament special incă de la o vărstă fragedă. Măinile ei puteau lua forma unei aripi arcuite de pasăre, permiţăndu-i un dans ca un zbor. O inzestrare deosebită pentru o romăncă, avănd in vedere că despre mulţi dintre dansatorii indieni se spune că işi comunică prin limbajul cifrat al mişcării infinite stări sufleteşti şi informaţii, fiind asemănaţi zeilor. In credinţa hindusă, dansul se poate substitui rugăciunii, postului, el fiind principiul energiei şi al magiei. Se spune chiar că un dansator deosebit de inzestrat reuşeşte să-şi insuşească puteri supranaturaleâ¦
