Indienii sunt extrem de gălăgioşi. Nimeni n-ar zice că aceşti asurzitori ai străzii şi ai lumii sunt capabili de o tăcere absolută. O tăcere liber asumată ce reprezintă pentru indieni o cale de impăcare cu lumea, o variantă de a depăşi puternice decepţii, un mod de a-şi arăta dezacordul faţă de viaţă, de a-şi păstra măndria sau de a-şi manifesta indignarea.
Naarghita - 18 ani de tăcere. In India, nimic nu e mai misterios decăt tăcerea.
Indienii sunt extrem de gălăgioşi. Nimeni n-ar zice că aceşti asurzitori ai străzii şi ai lumii sunt capabili de o tăcere absolută. O tăcere liber asumată ce reprezintă pentru indieni o cale de impăcare cu lumea, o variantă de a depăşi puternice decepţii, un mod de a-şi arăta dezacordul faţă de viaţă, de a-şi păstra măndria sau de a-şi manifesta indignarea. Dacă ii intrebi de ce adoptă aceste lungi tăceri uneori, indienii iţi vor spune că muţenia te apropie de inţelesurile profunde ale existenţei.
TIMPUL. Eroul lui Mircea Eliade a stat şi el, după despărţirea de Maitreyi, din octombrie 1929 pănă in februarie 1930, la poalele Hymalayei, intr-o relativă tăcere. De asemenea, pentru a-l indupleca pe Brahma să dea curs liber apelor Gangelui şi să scape pămăntul de secetă, regele Bhagiratha a stat retras intr-un loc de pelerinaj, in tăcere şi penitenţe, timp de 1.000 de ani.
Există un film indian din 1984, "Mukhamukham" ("Faţă in faţă"), al cărui subiect este tocmai jurămăntul tăcerii. Intr-un sat din Kerala, un bărbat iniţiază şi organizează sătenii in lupta pentru afirmarea drepturilor. Toţi il recunosc drept binefăcătorul lor. Intr-o zi, ca urmare a prigoanei politice, bărbatul dispare. Timpul, viaţa se scurg.
NEDESLUŞIT. Sătenii nu şi-au uitat fruntaşul, il aşteaptă. Pănă intr-o zi cănd nimeni nu il mai aştepta, bărbatul reapare pe aceeaşi potecă din pădure pe care dispăruse cu ani in urmă. Bucurie generală, dar⦠Bărbatul tace. Nu face nimic altceva decăt să tacă şi să doarmă timp de mai multe săptămăni. Sătenii işi pierd răbdarea şi intr-o zi vin şi il asaltează cu intrebări. Bărbatul nu scoate o vorbă. Vine o altă zi, şi bărbatul e găsit ucis exact pe poteca din pădure. Ucis de sătenii care trecuseră de la răbdare, la violenţă.
Cum spunea Tagore: "Poeţii şi gănditorii Indiei par atăt de stranii pentru că au rămas prea mult singuri cu ei inşişi!".
Măcar o dată
Pe un forum de pe Internet, cineva explică lapidar şi greşit: "Muzica indiană a ajuns in Romănia datorită unei romănce stabilite in India, care căntă după melodiile din filme, cu numele de scenă Naarghita". Din 1977, Naarghita nu a mai avut viza de ieşire peste graniţă, visul ei indian pierzăndu-se in neant. Acum, visul Naarghitei este să mai ajungă măcar o dată in India. India a fost şi rămăne "pe val": filme, muzică, tendinţe in modă, in machiaj, Miss Universuri⦠Galliano a imbrăcat-o pe Gwyneth Paltrow in sari, Madonna apare in videoclipul la melodia "Frozen" cu măinile tatuate cu henna, terapiile indiene sunt trendy, bucătăria indiană - foarte gustată, Kamasutra e la fel de citită, horoscopul indian la fel de consultat şi aşa mai departe.
Pornirea spre zona Orientului Indepărtat, in special, şi tot ce inseamnă ea, a ajuns o modă. Se pare că oamenii sunt obosiţi sau plictisiţi de era IT şi incep să caute altceva.
Lumea nu se va plictisi niciodată de India. Şi chiar dacă se va plictisi va fi pentru scurt timp. Misterul, sofisticatul obosesc la un moment dat, dar incită perpetuu. Deşi muzica Indiei de astăzi este preponderent cea a lui Panjabi MC, probabil că nu ar dezamăgi-o pe Naarghita, ci ar mobiliza-o să găsească rădăcinile unor melodii care abia aşteaptă să fie scoase la suprafaţă. Intr-o ţară atinsă oricum de microbul urban, singura soluţie este intoarcere la tradiţional.
"India are in sine ceva insesizabil, ceva de legendă antică. Se pare că nişte farmece stăpănesc sufletul ei. Ea este mit şi idee, vis şi viziune şi, in acelaşi timp, ceva perfect real, palpabil, perceptibil. Se pot vedea aici şi contururile inspăimăntătoare ale unor coridoare intunecoaseâ¦"
Jawaharlal Nehru