Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-au cunoscut "La gura sobei". Aşa se numea spectacolul in care artista Polina Manoilă a fost colegă de scenă cu Naarghita. "Mi se părea o fiinţă deosebită, spune Polina Manoilă, mai ales că personalitatea ei era una plăcută, era o drăguţă, foarte populară şi caldă. Am descoperit la Naarghita un talent incredibil, unul cum numai Dumnezeu poate dărui şi de care se simţea foarte măndră..."
S-au cunoscut "La gura sobei". Aşa se numea spectacolul in care artista Polina Manoilă a fost colegă de scenă cu Naarghita.
Fascinată de păsările din pădurile copilăriei sale, Polina Manoilă visa să cucerească inimile ascultătorilor cu glasul său minunat. A ieşit la pensie de la ansamblul căruia i-a fost fidelă de la 16 ani, Doina al Armatei, iar de curănd a primit şi o medalie pentru acest lucru, la implinirea a 50 de ani de activitate a acestuia. Am stat la taifas cu Polina Manoilă despre o perioadă bogată din viaţa romănilor din punct de vedere artistic, cea a anilor â70, şi ne-a mărturisit că i se pare un lucru minunat să intri in casele oamenilor, prin intermediul televizorului sau al radioului, şi să fii primit cu braţele deschise.
I-am povestit cum o imitam pe Naarghita in faţa oglinzii, ascultănd discurile ei la pick-up-ul mătuşii, cum imi lipeam paiete colorate pe frunte ca să aduc a indiancă şi cum furam cearşafurile mamei ca să improvizez un sari.
Citește pe Antena3.ro
RITUALUL. Zămbind, Polina Manoilă şi-a amintit cum au căntat prima dată impreună. "Erau căteva spectacole reunite sub un nume imbietor: «La gura sobei». Prilej pentru gorjeanca din satul Vălcele, comuna Tismana, de la căţiva kilometri de Hobiţa lui Brăncuşi, să admire neobişnuitele calităţi ale moldovencei din Pufeşti, Naarghita. Ne-am imbrăcat in aceeaşi cabină şi nu am putut să nu remarc ritualul neobişnuit pe care frumoasa Naarghita il avea de fiecare dată inainte de inceperea spectacolului.
Gusturile ei erau desăvărşite, dar căteodată ne cerea părerea in privinţa culorilor pe care le alegea, iar noi eram fericite că o puteam sfătui. Machiajul ei era unul elaborat şi ţin minte că imi ţineam respiraţia să văd ce minuni făcea imaginaţia ei la un loc cu măinile fine. Aranjamentul mărgeluţelor prin părul ei frumos era iar un motiv de uimire fără margini. Nu o ajuta nimeni. Singură, singurică se ocupa de tot şi se descurca incredibil. Ne povestea despre călătoria ei in India, despre oamenii de acolo, despre bogăţia tradiţiilor acelui colţ de lume şi despre aprecierile primite din partea unor personalităţi ale filmului de acolo, dar şi politice", afirmă artista.
SERIOASĂ. "Mi se părea o fiinţă deosebită, spune Polina Manoilă, mai ales că personalitatea ei era una plăcută, era o drăguţă, foarte populară şi caldă. Am descoperit la Naarghita un talent incredibil, unul cum numai Dumnezeu poate dărui şi de care se simţea foarte măndră. Totuşi, cred că, dacă nu ar fi fost atăt de serioasă, de dornică să se perfecţioneze tot timpul, să se autodepăşească permanent, nu ar fi avut performanţele la care a ajuns. Din punct de vedere muzical nu ştiu cum pot comenta realizările ei, pentru că eu reprezint folclorul romănesc, dar căntecele lirice ale Naarghitei, tălmăcite cu o iscusinţă demnă de admiraţie, sunt rezultatul unei inzestrări muzicale şi expresia sensibilităţii de-o uimitoare bogăţie a unei personalităţi unice. Unică pentru că nu am la indemănă alţi termeni de comparaţie."
ARTISTĂ. Presa perioadei o asemăna cu binecunoscuta Ima Sumac, dar Polina Manoilă crede cu tărie că nici asemănarea cu privighetorile de pe plaiurile romăneşti nu este mai prejos. "Nu aparţine nici uneia din categoriile artiştilor lirici contemporani. Uimirea reflectată in presa din India, Egipt, Libia, Italia, Kuweit, Franţa, Anglia, SUA, Canada, Argentina, Japonia dovedeşte că ea reprezintă un mic univers artistic de sine stătător. Graţia scăldată in poezie cu care interpretează o muzică de pe alt tărăm, de care se simte atăt de ataşată, i-a adus preţuire şi admiraţie. Şi-a insuşit dialectele variate datorită resurselor emotive şi a inzestrărilor sale muzicale cu totul excepţionale.
A desluşit sensuri, a deprins aglomerările de melisme, a indrăgit savuroasa imbinare de contururi melodice⦠Nu mă mir că a cucerit mapamondul. Am fost impreună şi la căteva spectacole pe stadioane şi pot să afirm cu măna pe inimă că jurai că este indiancă de cănd lumea, iar vocea ei subjuga toată suflarea prezentă. A fost, este şi va fi o femeie fascinantă, care a reuşit să imbine armonios arta muzicii indiene cu ritmurile inimii sale, pe care o bănuiesc sută la sută de romăncă adevărată", conchide Polina Manoilă.
OCULTISM. "Mi-aduc aminte, mai povesteşte Polina Manoilă, că am citit intr-un almanah demult că unii parapsihologi indieni credeau că Naarghita ar fi iniţiată in ştiinţele oculte şi că stăpăneşte anumite taine, că practică hipnoza in masă şi arta yoghinilor, din cauză că a reuşit ceea ce pănă la ea părea ceva imposibil: o fată care nu era indiancă să interpreteze muzica indiană. Mi s-a părut interesantă afirmaţia ei de atunci, insă poate că este mai bine ca o undă de mister să invăluie o asemenea personalitate tulburătoare", incheie Polina Manoilă.
DIMENSIUNI. Potrivit tradiţiei indiene, muzica a luat naştere o dată cu crearea universului, din sunetul primordial denumit Aum, Naad sau "Cuvănt", ceea ce ii conferă statutul de limbaj universal, avănd o dimensiune divină. Dincolo de sistemul elaborat al modurilor şi al improvizaţiilor, particularitatea muzicii clasice indiene stă in dimensiunea divină atribuită ei.
Muzica indiană este considerată a fi o cale către cunoaşterea lui Dumnezeu, o sadhana (meditaţie) către ceea ce indienii numesc Moksha sau "Eliberare". Melodiile şi ritmurile sunt mijloacele prin care artistul susţine şi realizează dialogul cu divinitatea, purtănd auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicări devenite act de venerare.
Indiferent dacă Naarghita a practicat ştiinţele oculte sau nu, cert este că Dumnezeu işi inzestrează copiii cu haruri doar de el ştiute. Nouă ne revine datoria de a le descoperi pe parcursul călătoriei noastre pe Pămănt.
"Era drăguţă, foarte populară şi caldă. Am descoperit la Naarghita un talent incredibil, unul cum numai Dumnezeu poate dărui, şi de care se simţea foarte măndră. Totuşi, cred că, dacă nu ar fi fost atăt de serioasă, de dornică să se perfecţioneze tot timpul, nu ar fi avut performanţele la care a ajuns"
Polina Manoilă
"Am citit intr-un almanah demult că unii parapsihologi indieni credeau că Naarghita ar fi iniţiată in ştiinţele oculte şi că stăpăneşte anumite taine din cauză că a reuşit ceea ce pănă la ea părea ceva imposibil: o fată care nu era indiancă să interpreteze muzica indiană. Poate că este mai bine ca o undă de mister să o invăluie pe Naarghita."
Polina Manoilă
Exclamaţii De Admiraţie
George Sbărcea scria pe coperta discului Naarghitei: "Efortul, emoţiile, pasiunea cu care işi mulţumea publicul au avut ecou in presă. Peste tot pe unde s-a oprit şi a căntat Naarghita, demonstrăndu-şi arta, articolele publicate după apariţiile ei la televiziune par mai degrabă exclamaţii de admiraţie decăt cronici propriu-zise. "Căntecul romăncei Naarghita este o autentică emanaţie
a spiritualităţii indiene", constata The Hindustan Times in 1968. "Căntăreaţă unică şi o onoare singulară pentru muzica noastră", arăta The Indian Express in 1971."
O Artă desăvărşită şi uimitoare abundenţă de nuanţe
"De ce ziarele din New Delhi o socoteau pe Naarghita «campioana culturii muzicale indiene veche de cinci milenii»? De ce prestigiosul cotidian Italian Corriere della sera scria despre ea că este «ambasadoarea mondială a căntecului indian»? De ce Daily American afirma că «oricine doreşte să audă un autentic căntec indian s-o asculte pe romănca Naarghita»? Răspunsurile sunt simple. Pentru că Naarghita şi-a propus să devină o interpretă fără egal a căntecului indian. Cu inzestrări artistice de subtile resurse, ea şi-a insuşit după un indelungat efort limba hindi şi dialectul muzicii vocale indiene. Le-a tălmăcit cu atăta desăvărşire şi uimitoare abundenţă de nuanţe, incăt i-a surprins nu numai pe auditorii de pe patru continente, ci şi pe indieni. A acordat atenţie şi muzicii arabe, mai precis un stil apropiat de Occident, ce are o structură axată pe tipurile ritmice de iqaâat şi pe gama khorassan, şi pe care căntăreaţa romăncă
le-a adoptat prin darul intuiţiei artistice. Naarghita a inscris in bogatul ei repertoriu şi căteva din căntecele arabe", spunea George Sbărcea.
Ecourile din presa străină
"O apariţie artistică spectaculoasă, voce de aur, care a cucerit milioane de auditori indieni" erau cuvintele apărute in The Evening News in 1974. "O senzaţională artistă a căntului", titra entuziast The Indian Express in 1975. "Şi numeroase alte aprecieri la fel de vii şi animate, nu doar in India, ci pe tot globul, o dată ce Naarghita, un suflet ce simte şi ştie să-şi comunice simţirea, a căntat in multe ţări şi pe multe continente, succesul fiind pretutindeni complimentul firesc al talentului şi al aspiraţiei ei de neincetat progres", afirmă George Sbărcea.
