Alături de o legendă

"Unde este Paula?! Nu o văăăd aici! Spuneţi-i să vină înapoi!!!" Aşa şi-a deschis concertul "regele muzicii gospel", Jessy Dixon.

Mergem adesea la concerte în Capitală care se anunţă a fi cu totul şi cu totul incendiare. Şi a doua zi citim în presă: "Aseară... sala X a fost neîncăpătoare. Un concert unic. O voce specială, un timbru, asemenea. La final, publicul a aplaudat cu frenezie. Artiştii au revenit pe scenă de nenumărate ori în aplauzele care nu mai conteneau... Un decor de excepţie". Şi toate celelalte superlative!

De data aceasta, lucrurile au stat puţin altfel. Tot în Capitală. La Sala Palatului, într-o sâmbătă seară în care "cerurile s-au deschis", după cum a spus Jessy Dixon. Sau într-o seară de toamnă pe care o găseşti "puţin distantă, puţin distrasă, rătăcită printre maşini prea multe şi printre magazine... Ori o găseşti foarte frumoasă, pentru că aerul de toamnă adună frunzele de diferite nuanţe pe trotuar", după cum scrie Paula Seling.   

La Sala Palatului au venit să vadă,  să asculte şi să înţeleagă o muzică aparte cei pentru care gospel-ul înseamnă istorie, religie şi... viaţă. Sau un mod de a fi. Şi au fost mulţi!

În deschiderea concertului lui Jessy Dixon, Paula Seling a susţinut un recital alături de o orchestră de excepţie. Melodii superbe la care interpreta ţine enorm, fiind o iubitoare a genului: "Acum mulţi ani, când începusem să iubesc muzica şi nu îndrăzneam să visez un drum în viaţă legat de muzică, nu mi-aş fi putut închipui că peste ani Dumnezeu îmi va oferi şansa de a deschide concertul unei legende a muzicii gospel la Bucureşti. Îmi place foarte mult Jessy Dixon, îmi place muzica gospel şi mă simt onorată să cânt unui public atât de special ca şi acela care va fi la Sala Palatului...". Şi într-adevăr publicul s-a simţit special.

Concertul lui Jessy Dixon a fost în competiţie cu meciul România-Serbia! Iar publicul din sală a câştigat! A fost un meci cu scor egal între sufletele publicului şi cei aflaţi pe scenă: Paula Seling, Jessy Dixon, celebra pianistă americană Elsa Harris şi un cor unic, aplaudat după fiecare piesă atât de Paula Seling, cât şi de Jessy Dixon, care ne îndemna mereu: "Aplaudaţi-i încă o dată! Sunt ai voştri! Corul acesta e din România" - "give them one more hand"!

VOCEA EI...
Paula Seling a fost atât de emoţionată, încât ne-a mărturisit chiar de la început: "Este o seară atât de specială pentru mine şi am atât de multe emoţii, încât nici nu pot să respir... aşa că mai bine vă cânt!". Şi ne-a cântat. Cu o voce acordată de îngeri. Şi nu e o metaforă. A cântat perfect. Inegalabil. O voce atât de cristalină, care nu pare a fi de... aici. Şi se spune despre mulţi artişti că au o voce asemenea, dar până să o asculţi pe Paula nu înţelegi exact ce înseamnă un cristal în voce, după cum aprecia un fan de-al interpretei.  

La finalul minirecitalului Paulei Seling a urcat pe scenă: Jessy Dixon! Aplauzele nu se mai opreau! Şi artistul spune: "Sunteţi un public atât de cald, încât aş vrea să vă iau acasă! Pot să vă adopt? Sau mai bine să vină din nou Jessy în România?". Din nou muuulte aplauze! Se întoarce spre orchestră, salută şi pare că ar căuta pe cineva... "Where is Paula? I don't seeeee Paula! Tell her to come back!!!" La fel de emoţionată, dar cu o voce care transmite şi mai multe emoţii decât ar putea artista să aibă, revine pe scenă şi îi ascultăm împreună. Două voci care s-au sincronizat perfect şi un show excepţional. Au fost două duete Jessy Dixon-Paula Seling care au ridicat sala în picioare. Toată lumea s-a ridicat nu numai să aplaude ori să ţină ritmul, ci să şi cânte! Spre uimirea lui Jesyy Dixon, care a întrebat: "Sunteţi siguri că sunteţi români?". "DAAA!" Restul a fost muzică şi lumină. Şi poezie şi zâmbet! Un strop de voie bună şi de poveşti din care înveţi că istoria şi religia înseamnă mai mult decât cărţi scrise despre şi pentru oameni...

A fost un concert la care s-a aplaudat cu sufletul, nu doar cu palmele... în care fiecare sunet de palmă a fost un vers cu ritm şi rimă. O poezie printre oameni! Un concert în care tineri sau mai puţin tineri se ţineau de mână şi se priveau. Ştiţi despre ce e vorba... acea privire prin care găseşti răspunsurile la toate întrebările lumii. Sau acea strângere de mână care e mai presus de toate cuvintele: "Promit că nu te voi uita/ şi dacă n-ai să fii cu mine/ vei exista în viaţa mea/ şi-am să mă rog să-ţi fie bine/ peste ani ne vom regăsi/ mereu îndrăgostiţi/ ne vom regăsi şi ne vom iubi/ şi-amândoi vom înţelege viaţa cum e ea...".

Un concert fără ţinute de gală, fără decoruri impunătoare, fară sclipici care îţi tulbură privirea. A fost un concert al dăruirii. Acel gen de artă care dăinuie peste timp. Acea muzică  în care... "God spells": O muzică în care Dumnezeu "ne vorbeşte" prin vocile hărăzite.