Shadows şi "Tinerii"

Filmul "The Young Ones" cu Cliff Richard & The Shadows l-a inspirat pe Covaci să se apuce de muzică.

În 1960, pe marile ecrane din România a rulat "Tinerii", film ce a lăsat "urme adânci" adolescenţilor din acea vreme. Deşi la modă erau solişti ca Paul Anka, Elvis Presley sau Domenico Modugno, Nicu a fost fascinat de "prima formaţie de chitare electrice din lume", visând să aibă şi el un grup la fel. Un an mai tarziu, împreună cu Bela Kamocsa se gândesc să pună pe picioare o formaţie vocal-instrumentală, pe care s-o înscrie în "brigada de agitaţie" a Şcolii Medii nr. 2 din Timişoara.
Astfel, în 1962 prima formulă de grup era Nicu Covaci, Bela Kamocsa, Mony Bordeianu, Dor Cresneac – chitară, Miti Câmpan – pian, un an mai târziu componenţa fiind modificată prin venirea lui Pilu Ştefanovici – tobe şi Claudiu Rotaru – chitară.

SFINŢII. Cosmopoliţi, băieţii încep să repete împreună, având ca idoli grupurile Shadows şi Ventures la început, Beatles, Kinks şi Rolling Stones puţin mai târziu.
Punându-şi la punct tehnica instrumentală, grupul Sfinţii obţine Premiul al II-lea la Festivalul şcolar de Artă de la Bucureşti. Neagreaţi de autorităţile acelor ani pentru "atitudinea cosmopolită" şi urmăriţi îndeaproape de "Securitate", Sfinţii încep să se impună la Timişoara, unde devin din ce în ce mai apreciaţi atât printre liceeni, cât şi în mediile studenţeşti.
Din 1964 cântă frecvent la "dansurile" de la Clubul Facultăţii de Mecanică din Institutul Politehnic, în formula: Florinel "Mony" Bordeianu – solist vocal, Nicu Covaci – chitară solo, voce, Bela "Kamo" Kamocsa – chitară bas, Claudiu Rotaru – chitară armonie, Ioan "Pilu" Ştefanovici – tobe. După terminarea facultăţii, Rotaru pleacă (primind repartiţie la Ploieşti) şi în grup vine Gunther "Spitzy" Reininger – instrumente cu clape – care va fi, peste câţiva ani – primul muzician din România care va cânta la un Moog synthesizer "adevărat".

ROCK URBAN. Primul spectacol în Bucureşti este în 1965, la Preoteasa, când Sfinţii au un succes uriaş la un festival IATC. După concert îşi schimbă titulatura în Phoenix şi astfel începe prima etapă din istoria grupului, rock urban de influenţă occidentală. Prima înregistrare radio a unei piese Phoenix este "Ştiu că mă iubeşti", compoziţie Covaci-Bordeianu, alte piese fiind "Canarul", "Vremuri", "Vino să ne ascundem în nori", "Culegătorul de melci", "Cred că ştii", "Lumina zorilor", "Floarea stâncilor", dar şi "Boom-boom" (Animals), "It’s all over now" (Stones), "Lady Madonna" (Beatles) sau "Friday on my mind" (Easybeats).

"Singura fază demenţială a fost de fapt (şi chiar că intraserăm în transă) atunci când am deschis porţile datinilor şi ritualelor păgâne ce ne-au fascinat şi ne fascinează încă şi azi. Cel puţin pentru Ioji şi pentru mine nu a existat nimic mai covârşitor decât senzaţia de a intra într-o lume secretă, uitată şi plină de semnificaţii pe care noi nu le descoperiserăm nici pe departe. "
Nicu Covaci


"Peste câţiva ani, îmi doresc să stau în sală şi să aplaud o tânără formaţie Phoenix. Mă gândesc să iau legătura cu o televiziune şi să începem o serie de casting-uri pentru a alege iarăşi pe cei mai buni şi mai arătoşi. Ei trebuie să continue ce am început acum 45 de ani şi Phoenix va renaşte!"
Nicu Covaci