Orice întâlnire cu artista şi omul Sofia Vicoveanca este o mare bucurie. Sunt cuvintele îndrăgitului interpret Benone Sinulescu.
Orice întâlnire cu artista şi omul Sofia Vicoveanca este o mare bucurie. Sunt cuvintele îndrăgitului interpret Benone Sinulescu.
Când ne vorbeşte despre Sofia Vicoveanca, gândul îl poartă pe Benone Sinulescu spre numeroasele turnee din ţară, dar şi de peste hotare. “Această strălucitoare cântăreaţă te cucereşte din primul moment nu numai prin vocea ei inconfundabilă, nu numai prin poezia profundă a cântecelor ei, ci şi printr-o prezenţă scenică statuară. Am împărţit scena în nenumărate turnee în ţară şi în străinătate… Mă voi referi doar la câteva dintre sutele de amintiri şi întâmplări trăite dincolo de «meterezele» ţării noastre. Cu mai mulţi ani în urmă am efectuat un turneu în ţările nordice sub egida Ansamblului Tineretului Român. Ajunşi în Danemarca, am vizitat împreună mai multe muzee, inclusiv casa memorială a marelui scriitor danez Christian Andersen. Seara am susţinut un spectacol grandios, la finalul căruia o familie din Copenhaga i-a făcut o invitaţie Sofiei la ea acasă. Cum noi eram extrem de bine păziţi de anumite persoane cu «ochii albaştri» din grupul românesc, am încurajat-o să nu mai spună nimănui şi să meargă în acea vizită. I-am spus Sofiei: «Vei veni încărcată de cadouri!». Când s-a întors, a doua zi, am întrebat-o nerăbdător ce daruri a primit. Dezarmată total mi-a răspuns: «Locuiau pe o mică insulă, am avut parte de un drum cu peripeţii, feribot, emoţii să nu fiu descoperită că am plecat din hotel… Şi uite ce am primit! Un braţ de cărţi în limba daneză şi chiar un abecedar în limba lui Andersen!». Am râs zdravăn şi pe toată perioada turneului îi ceream să fie bună să-mi împrumute din când în când, măcar, acel abecedar spre a-l buchisi.”
CĂLĂTORIE. “În America, după ce am hălăduit prin partea de nord, am fost invitaţi în Florida. La un moment dat, familia Mătasă, oameni de aleasă cultură, ne-a invitat la o plimbare în largul oceanului, pe un vapor cu fundul de sticlă, să putem observa fauna. Sofia era foarte încântată. Eu eram mai fricos. La un moment dat i s-a făcut rău şi a stat întinsă pe o banchetă. Când ne-am întors pe uscat am întrebat-o: «Ei, Sofia, cum a fost?». Iar ea mi-a răspuns: «Vai di pacatili meli, nu-mi mai trebuie cât oi trăi vapor, apă mult㻓, povesteşte amuzat Benone Sinulescu.
Începutul unei prietenii
Interpreta Florica Bradu a cunoscut-o pe Sofia Vicoveanca la începutul anilor ’70. “Se făceau emisiuni de folclor la Televiziune în care erau invitaţi tineri interpreţi. De cum am cunoscut-o pe Sofia, mi-a fost foarte dragă şi am devenit prietene. Am colaborat foarte mult. Într-o vreme eram mereu împreună. Sofia, eu şi Nicolae Sabău din Maramureş reprezentam trei zone ale ţării şi aveam foarte multe turnee împreună”, ne-a povestit Florica Bradu. Acesta a fost începutul frumoasei lor prietenii, o amiciţie care este valabilă şi în ziua de azi. (Ionuţ Răduică)
Dorul de muzică şi de tradiţii nu seacă niciodată
Turneele celor două artiste erau cele mai frumoase şi adunau amintiri deosebite, îşi aminteşte Florica Bradu. “În aceeaşi cameră, la hotel ne interziceam, după câte un succes, somnul, ca să povestim; vorbeam despre cântece, despre responsabilitatea noastră ca interpreţi în ceea ce făceam noi, despre dragostea şi dăruirea noastră prin cântec faţă de public.” După o perioadă de timp, despărţite de Ocean, Florica Bradu locuind în America, cele două prietene s-au revăzut: “I-am zis că nu mai pot de dor, că abia aştept să mă întorc în ţară, iar ea mi-a spus: «Lasă, că e bine de tine aici, la noi este foarte greu să se facă spectacole»“, ne-a spus Florica Bradu. Românii din America o primeau pe Sofia “ca pe un dar extraordinar de acasă”. Cântecul Sofiei era o adevărată sărbătoare pentru românii din diaspora. Ea venea acolo cu “chipul de Vitoria Lipan, de româncă autentică, şi reuşea mereu să încânte”. La toatea acestea se mai adaugă şi “un bun-simţ deosebit, pe care lumea îl simte imediat, ea fiind prototipul omului perfect”, încheie Florica Bradu.
Frumuseţe deosebită
Pentru Florica Bradu, Sofia Vicoveanca este “cel mai vertical om” pe care l-a cunoscut vreodată, “are o sensibilitate extraordinară, preucum şi o integritate şi o frumuseţe deosebite”. Dar frumuseţea ei nu este legată numai de chip, ci şi de interiorul ei, întăreşte Florica Bradu. Ca artist, “este de o perseverenţă deosebită, este responsabilă, a adunat cântece autentice. În acelaşi timp, Sofia îşi controlează gesturile în funcţie de textul pe care îl interpretează, ceea ce denotă o inteligenţă deosebită”, încheie Florica Bradu.