x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Poezia muzicii

0
Autor: Luminita Ciobanu 24 Mar 2008 - 00:00

Orice întâlnire cu artista şi omul Sofia Vi­coveanca este o mare bucurie. Sunt cuvintele îndrăgitului interpret Be­none Sinulescu.

Orice întâlnire cu artista şi omul Sofia Vi­coveanca este o mare bucurie. Sunt cuvintele îndrăgitului interpret Be­none Sinulescu.

 

Când ne vor­beşte despre Sofia Vico­veanca, gân­dul îl poartă pe Benone Si­nulescu spre numeroasele turnee din ţară, dar şi de peste hotare. “Această strălucitoare cântăreaţă te cucereşte din pri­mul moment nu numai prin vocea ei inconfundabilă, nu numai prin poezia profun­dă a cântecelor ei, ci şi printr-o prezenţă scenică statuară. Am împărţit scena în nenumărate turnee în ţară şi în străină­ta­te… Mă voi referi doar la câ­teva dintre sutele de amintiri şi întâmplări trăite dincolo de «meterezele» ţării  noas­tre. Cu mai mulţi ani în urmă am efectuat un turneu în ţările nordice sub egida Ansamblului Tineretului Român. Ajunşi în Danemarca, am vizitat împreună mai multe muzee, inclusiv casa memorială a marelui scriitor danez Christian Andersen. Seara am sus­ţinut un spectacol grandios, la finalul căruia o familie din Copenhaga i-a făcut o invitaţie Sofiei la ea acasă. Cum noi eram extrem de bine pă­ziţi de anumite persoane cu «o­chii albaştri» din grupul ro­mânesc, am încurajat-o să nu mai spună nimănui şi să mear­gă în acea vizită. I-am spus Sofiei: «Vei veni încăr­ca­tă de cadouri!». Când s-a întors, a doua zi, am întrebat-o nerăbdător ce daruri a pri­mit. Dezarmată total mi-a răspuns: «Locuiau pe o mică insulă, am avut parte de un drum cu peripeţii, feribot, emo­ţii să nu fiu descoperită că am plecat din hotel… Şi uite ce am pri­mit! Un braţ de cărţi în limba daneză şi chiar un abecedar în limba lui Andersen!». Am râs zdravăn  şi pe toată perioada turneului îi ceream să fie bună să-mi îm­prumute din când în când, măcar, acel abecedar spre a-l buchisi.”

 

CĂLĂTORIE. “În Ame­rica, după ce am hălăduit prin partea de nord, am fost invitaţi în Florida. La un moment dat, familia Mătasă, oameni de aleasă cultură, ne-a invitat la o plimbare în largul oceanului, pe un vapor cu fundul de sticlă, să putem observa fauna. Sofia era foarte încântată. Eu eram mai fricos. La un moment dat i s-a făcut rău şi a stat întinsă pe o banchetă. Când ne-am întors pe uscat am întrebat-o: «Ei, Sofia, cum a fost?». Iar ea mi-a răspuns: «Vai di pacatili meli, nu-mi mai trebuie cât oi trăi vapor, apă mult㻓, povesteşte amuzat Benone Sinulescu.

 

 

 

Începutul unei prietenii

Interpreta Florica Bradu a cu­noscut-o pe Sofia Vicoveanca la începutul anilor ’70. “Se făceau emisiuni de folclor la Televiziune în care erau ­invitaţi tineri interpreţi. De cum am cunoscut-o pe Sofia, mi-a fost foarte dragă şi am devenit prietene. Am ­colaborat foarte mult. Într-o vreme eram mereu împreună. Sofia, eu şi Nicolae Sabău din Maramureş reprezentam trei zone ale ţării şi aveam foarte multe turnee împreună”, ne-a povestit Florica Bradu. Acesta a fost începutul frumoasei lor prietenii, o amiciţie care este valabilă şi în ziua de azi. (Ionuţ Răduică)

 

 

Dorul de muzică şi de tradiţii nu seacă niciodată

Turneele celor două artiste erau cele mai frumoase şi adunau amintiri deosebite, îşi amin­teşte Florica Bradu. “În aceeaşi cameră, la ho­tel ne interziceam, după câte un succes, somnul, ca să povestim; vorbeam despre cântece, despre responsabilitatea noastră ca interpreţi în ceea ce făceam noi, despre dragostea şi dă­ruirea noastră prin cântec faţă de public.” După o perioadă de timp, despărţite de Ocean, Florica Bradu locuind în America, cele două prietene s-au revăzut: “I-am zis că nu mai pot de dor, că abia aştept să mă întorc în ţară, iar ea mi-a spus: «Lasă, că e bine de tine aici, la noi este foarte greu să se facă spectacole»“, ne-a spus Florica Bradu. Românii din America o primeau pe Sofia “ca pe un dar extraordinar de acasă”. Cântecul Sofiei era o adevărată sărbătoare pentru românii din diaspora. Ea venea acolo cu “chipul de Vitoria Lipan, de româncă autentică, şi reuşea mereu să încânte”. La toatea acestea se mai adaugă şi “un bun-simţ deosebit, pe care lumea îl simte imediat, ea fiind prototipul omului perfect”, încheie Florica Bradu.

 

Frumuseţe deosebită

Pentru Florica Bradu, Sofia Vicoveanca este “cel mai vertical om” pe care l-a cunoscut vreodată, “are o sensibilitate extraordinară, preucum şi o in­tegritate şi o frumuseţe deo­se­bite”. Dar frumuseţea ei nu este legată numai de chip, ci şi de interiorul ei, întăreşte Flo­rica Bradu. Ca artist, “este de o perseverenţă deosebită, este responsabilă, a adunat cântece autentice. În acelaşi timp, Sofia îşi controlează ges­turile în funcţie de textul pe care îl interpretează, ceea ce denotă o inteligenţă deo­sebită”, încheie Florica Bradu.

Citeşte mai multe despre:   florică,   sofia,   sofia vicoveanca - 24 martie 2008,   bradu,   florica bradu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de