Un om cu bune şi rele

Ştefan şi-a dorit să fie artistul complet şi îşi urmează drumul către împlinirea visului său.

Păşiţi. Haideţi. Mergem în "intimitatea" lui Ştefan Bănică jr. Ne lasă. Dar luaţi aminte la cuvintele lui. "Vreau să fiu perceput aşa cum sunt, nimic mai mult. Toţi suntem şi cu bune, şi cu rele. De-asta suntem pe pământ. Vorbesc pentru cei care sunt interesaţi cu adevărat de ceea ce spun eu."

ÎN FAMILIE. Vreţi să ştiţi care este cea mai mare realizare a lui Ştefan? Întrebaţi-l. O să vă răspundă. "Copiii mei sunt de departe cea mai mare realizare din viaţa mea. Mi-au schimbat viaţa şi mi-au întărit ideea de familie, de nucleu de familie. Eu întotdeauna am simţit nevoia familiei, creării propriei familii. Culmea este că, deşi îmi doream de la 20 de ani copii, primul meu copil, Ştefan, a apărut la 34 de ani. Tot atâţia ani cât avea şi tata când m-am născut eu. A fost acelaşi traseu. Am fost convins de la început că este băiat, mi-am dorit foarte mult un băiat şi nu putea să-mi schimbe părerea nici măcar ecograful. Surpriza a fost cu Violeta. Pentru că nu mă aşteptam să fie fetiţă. Dar acum îmi pare atât de bine că este fetiţă! Am ales numele fiului meu ca o continuare a tradiţiei. Şi din nevoia de tatăl meu. Din păcate, s-a dus mult prea devreme. Le doresc la amândoi să fie cel puţin la fel de norocoşi ca mine în alegerea unei profesii. Pentru că este îngrozitor de important să faci un lucru care-ţi place." Despre relaţia cu soţia sa, Andreea Marin Bănică, artistul are numai cuvinte de laudă. În acelaşi timp, trasează foarte clar liniile a ceea ce are toate şansele să fie o căsnicie reuşită. "Noi, în casa noastră, suntem o familie normală. Important este că sunt doi oameni care se iubesc, care trăiesc împreună. Asta este important. Nu este bine când amesteci meseria în familie. Nu este vina noastră că viaţa noastră apare mai mult decât ar trebui în paginile tabloidelor. Esenţa relaţiei noastre este foarte clară. Sunt doi oameni care se iubesc cu bucuriile şi cu problemele lor, care au împreună o familie frumoasă."

ACTORIE, TEATRU, FILM. Ştefan Bănică jr şi-a dorit, şi a reuşit, să facă o meserie de suflet. Influenţat de cariera tatălui său, a ales actoria. Muzica a venit mai târziu. Fie că vorbim despre teatru, despre variete sau film, ce şi-a propus a reuşit. Vorbim despre un drum nu neapărat lin, dar fără întreruperi. Cum a fost posibil aşa ceva? Simplu. Şi-a propus ceva. Şi a mers spre acel ceva. Prin seriozitate şi continuitate, Ştefan a ajuns la reuşită. Într-o discuţie liberă, artistul exprimă idei foarte clare, gânduri ce pot fi folosite şi de alţii pentru reuşita lor.

Ştefan Bănică jr crede că este foarte important cum îţi alegi să trăieşti. Pentru el, actoria este viaţa ridicată la o putere. "Fiind actor, poţi să întâlneşti pe scenă sau într-un text diferite moduri de viaţă. Diferite puncte de vedere asupra vieţii. Ceea ce îţi dă o cunoaştere, cel puţin teoretică, dar şi practică, experimentând stări şi emoţii ale unor situaţii de viaţă."

Actoria l-a îmbogăţit. Zilnic. Spiritual, în idei, în sentimente. A făcut primul film la 15 ani. Are 41 de ani acum. 26 de ani de carieră. Ideile i s-au schimbat, s-au îmbogăţit. L-au ajutat să ajungă starul de azi. "Râdeam când îmi spunea altcineva asta, dar îmi dau seama, cu cât înaintezi în vârstă şi ai impresia că ai trecut prin mai multe, cu atât mai mult realizezi cât de vast este acest domeniu de cunoaştere al vieţii, al morţii. Sunt diferite etape în viaţă când răspunsurile la întrebările tale sunt altele decât cele la care te aşteptai. Totul este o continuă descoperire."  

MOMENTE DIN TEATRU. A intrat la Institutul de Teatru în 1985. În '90 l-a absolvit. A dat examen în acelaşi an la Teatrul Bulandra. Aici a avut marea întâlnire cu Liviu Ciulei. Acesta l-a luat în colectivul teatrului. Aici a lucrat practic trei piese: "Deşteptarea primăverii", "Visul unei nopţi de vară" şi "Hamlet". "A fost ca o a doua şcoală pentru mine. Un moment important în viaţa mea. Tot în 1990, Grigore Gonţa m-a luat când încă eram student într-un rolişor la Teatrul Mic. Eram Luca în piesa «Domnişoara Anastasia». Când am reluat cu Horia Alexandrescu prin '96-'97, la Teatrul Giuleşti, aceeaşi piesă, jucam Ionel."

Teatrul l-a primit cu braţele deschise. A lucrat în decursul anilor cu Dinu Manolache, Gelu Colceag, Cornel Todea, Moţu Pittiş şi cu Horaţiu Mălăele în ultimul timp. Cătălina Buzoianu şi Ducu Darie sunt alţi doi regizori cu care a lucrat.

Acum, vrea cumva să inverseze rolurile... "Vreau să regizez un proiect de teatru. Şi joc, dar vreau să regizez. Un proiect particular pe care să-l pot juca unde vreau chiar dacă eu sunt angajat la Teatrul de Comedie. Încerc cu acest proiect, vreau să-mi dovedesc că pot regiza."

O altă poveste de succes a lui Ştefan Bănică jr a fost cuplul lui cu Emilia Popescu. "10 ani am făcut cuplu cu Emilia în emisiuni de varietăţi în care am încercat să aducem calitate, o continuare a umorului românesc făcut de nişte nume care au făcut istorie. Lucrurile s-au terminat în 2000."

FILM. În domeniul cinematografiei, Ştefan Bănică jr are la activ 10 roluri. Primul rol este cel al lui "Guriţă" în serialul tv "Eroii nu au vârstă". Ultimul este în filmul "A beautiful life", în regia lui Alejandro Chomski, în 2007. Cu personajul "Mihai" a reputat un mare succes în seria "Liceenii". Un alt rol important este "Ciupanezu'" în serialul de televiziune "Băieţi buni". Un alt proiect interesant. "Toată lumea implicată nu avea nici o siguranţă la ce o să iasă. Pentru că era ceva nou. Genul de film poliţist, evident luat după o reţetă de afară. Eu cred că a fost un început al acestui gen în România. Succesul filmului a venit din faptul că el a fost adus la o realitate românească. Mie mi-a dat ocazia să joc un personaj aparte. Deşi  era un personaj negativ şi eu jucam pentru prima dată în viaţa mea un astfel de personaj, băiat rău, mi-a adus o mare satisfacţie. Atât ca actorie, cât şi din partea publicului. A fost un personaj apreciat, plăcut, reţinut de public." Acum, Ştefan împreună cu Andreea au o colaborare la un film produs în America. "O viaţă minunată" este filmul-experienţă pentru Ştefan. "A fost interesant să merg undeva unde nu mă cunoştea nimeni şi s-o iau de la 0. Asta am vrut să văd şi să fac. Rolul este mic. Am făcut roluri mult mai importante acasă. Dar eu am luat-o ca pe o experienţă. Nu este un film la care să te duci pentru Bănică. Nici pentru Andreea Marin. Şi pentru ea a fost tot o experienţă. Important este că am avut-o împreună. Acum ştiu ce înseamnă să filmez afară. Ştiu ce trebuie." Pe de altă parte, Ştefan are o mare nemulţumire. "Filmul românesc iese afară lovind cumva în poporul român. Nu sunt de acord cu treaba asta. Conştientizând că numai asta poate fi interesant la ceea ce vine de aici, asta vând românii afară. Nu sunt nici adeptul unui patriotism absurd, dar există totuşi o mândrie naţională, aşa cum suntem, aşa cum am trăit istoria noastră. Înţeleg să faci unu-două filme de genul ăsta, dar când 99% din filme sunt despre comunism sau cât ne mai furăm, cât de laşi suntem... Nu este bine."

TELEVIZIUNE. La televizor, românii îl văd pe Ştefan Bănică jr în emisiunea "Dansez pentru tine". O altă experienţă, un nou rol. "Ani întregi am refuzat propuneri de a prezenta la televiziune pentru că nu credeam în consistenţa lor. Când am acceptat această emisiune am făcut foarte bine, pentru că m-am regăsit acolo. Iarăşi, o experienţă de viaţă extraordinară. M-a incitat mai mult decât prezentarea faptul că sunt şi regizorul artistic al acestui show. O producţie care îmbină problemele umanitare reale ale unor oameni reali, care nu au legătură cu televiziunea şi cu show-ul de televiziune. Ca regizor, am readus practic orchestra live care să fie pusă în valoare. Contează foarte mult."

DIN ARMATĂ PE ECRAN
"Liceenii" a fost filmul care l-a convins pe Ştefan Bănică sr că fiul lui poate fi un bun actor. Greu de convins... greu. Bănică jr povesteşte despre filmul ce a marcat o generaţie şi ale cărui ecouri nu s-au stins nici azi. "Am intrat în '85 la Institut, dar fiind încorporabil am plecat imediat nouă luni la Craiova. Atunci s-a făcut castingul pentru «Liceenii». S-a făcut cu ambele Institute de Teatru care existau atunci în România, cel de la Bucureşti şi Târgu-Mureş. Cu absolut toţi studenţii care se puteau potrivi vârstei. N-au fost mulţumiţi, şi regizorul Corjos, un alt om important pentru mine, a întrebat: «Alţi oameni nu mai sunt? Ba da. Mai sunt patru amărâţi în armată la Craiova. Aduceţi-i şi pe aceia». Ne-au adus. Eram trei studenţi la actorie şi unul la regie. Am dat probe la Buftea şi aia a fost. Nu mă interesa să iau proba, venisem să mănânc acasă. Mi s-a părut Occident faţă de ce era la Craiova. Am dat proba, am mâncat, după care am plecat înapoi. Telefonul a sunat. Ai luat rolul, începem treaba. Am venit practic cu două luni înainte să termin armata, m-au mutat la Bucureşti, cu dispoziţie de la ministru, de la partid.

«Liceenii» a fost un moment superimportant în cariera mea. Un boom, o isterie. Nu numai că a bătut ca record de încasări orice alt film din acea perioadă, dar şi ca  influenţă asupra generaţiei de atunci. Sigur că acest lucru ţi se urcă la cap. Succesul te ameţeşte. Mai rău este când nu ai pe cineva care să te trezească la realitate. Iar eu i-am avut pe profesorul meu Iani Cojar şi pe tatăl meu. M-au pus imediat cu picioarele pe pământ. Ion Cojar m-a format ca actor în cei cinci ani de studenţie. A fost şi este un mare profesor! Gândeşte-te. Ne-am dus la premieră la Scala şi portarul nu ne-a lăsat să intrăm că nu ştia cine suntem. Când am ieşit, portarii ne cereau autografe. După trei-patru zile te oprea lumea pe stradă pentru autografe, la 19 ani. Când am început turneele prin ţară era isterie. Practic, aşa s-a născut Ştefan Bănică jr, nume dat de Nicolae Corjos."

CU SUFLET CURAT
Pentru Ştefan, viaţa nu se opreşte când omul închide ochii pe pământ. Ea continuă. Dar trebuie să-ţi alegi, pe cât se poate, continuarea... "Cred că trebuie să te pregăteşti într-un fel pentru acel moment. Teoretic, pentru că practic nu o să ştii niciodată ce te aşteaptă. Este foarte important cum treci pragul. Dacă-l treci inhibat, înfricoşat sau relaxat sau împăcat. Eu cred că există doar o moarte fizică, nu şi una spirituală. Există un singur Dumnezeu pentru mine, nu trebuie să urmezi o religie anume. Este foarte important cum intri, să ai sufletul curat indiferent de greşelile vieţii".