În fiecare zi este la teatru. Fie pentru repetiţii, fie pentru spectacole... pentru că altfel nu ar putea trăi: Tamara Buciuceanu-Botez.
Se spune că "actorii nu te învaţă... nimic despre dragoste; o fac să fie frumoasă, o fac să fie comică, o fac să fie senzuală, dar nu o pot face adevărată". Marea doamnă a teatrului şi filmului românesc, Tamara Buciuceanu-Botez ne-a oferit de-a lungul unei cariere de peste 50 de ani o lecţie unică despre iubire... Iubirea pe care o poartă meseriei sale: actoria.
APRECIERE. Regizorul şi iniţiatorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), Tudor Giurgiu, a cunoscut-o pe marea doamnă a teatrului şi filmului românesc Tamara Buciuceanu-Botez la o aniversare în familia Buciuceanu. "Sunt prieten bun cu nepotul doamnei Tamara, actorul Mihai Constantin, care e şi naşul copilului meu. Prin Mihai am reuşit să ne cunoaştem şi m-a frapat încă de atunci modestia, tinereţea şi verva dumneaei. O persoană extrem de tonică, un profesionist desăvârşit", începe povestea Tudor Giurgiu. "E retoric să întrebăm de ce o admirăm, o apreciem, o iubim pe Tamara Buciuceanu-Botez şi totuşi... Cuvintele sunt de prisos. M-a impresionat în mod deosebit când am văzut-o în celebrul spectacol al Cătălinei Buzoianu, «Dimineaţa pierdută». Era... foarte altfel faţă de cum o ştiam pe ecrane şi acesta este doar un exemplu al imensului ei talent."
CUIBUL DE VIESPI. Nu au prea multe amintiri comune, nici măcar nu reuşesc să se vadă prea des, dar Tudor Giurgiu nu poate uita aventura sosirii îndrăgitei actriţe Tamara Buciuceanu-Botez la Cluj în 2008, la TIFF, Festivalul de Film Transilvania: "Era o zi de joi şi proiectam în onoarea Doamnei Tamara un film de excepţie: «Cuibul de viespi». Traficul infernal de pe Valea Oltului a făcut însă ca maşina cu care dânsa venea să aibă întârziere mare. A urmat o cursă nebunească, machiaj şi un pic de «dichisire» într-o benzinărie lângă Cluj şi apoi, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, doamna Tamara a descins cu umorul binecunoscut la cinema Arta, îşi aminteşte Tudor Giurgiu. "A apărut în sală în mijlocul fanilor şi a publicului care o aştepta de 10 minute (după ce filmul s-a încheiat) şi a urmat o discuţie minunată despe filme, viaţă, meserie. Despre importanţa de a nu trişa şi a rămâne mereu sincer şi onest cu tine însuţi. Inutil de spus că, în aceeaşi seară, Tamara Buciuceanu era fresh şi parcă gata de un alt raliu..."
LICEENII. Dacă vorbim despre Tamara Buciuceanu-Botez este imposibil să nu vorbim despre memorabila... "Isoscel". Un rol în care am iubit-o sau am "urât-o" şi asta pentru că îl mai lăsa corigent pe Ionică. "E un rol care a făcut-o extrem de populară într-o vreme când filmele cu liceeni aveau popularitatea pe care o au acum telenovelele. Nu cred că e rolul care e definitoriu pentru cariera dumneaei, dar în mod sigur Isoscel va rămâne în memoria multor români", este de părere Tudor Giurgiu.
O BUNICĂ EXEMPLARĂ. A avut zeci de roluri în teatru şi film... şi totuşi dacă ar fi să o vedem pe Tamara Buciuceanu- Botez într-un rol în care nu am mai văzut-o până acum, ce ar alege regizorul Tudor Giurgiu...? "Cred că aş vedea-o mai degrabă într-un film. Cu un scenariu nescris încă. O bunică exemplară dintr-un oraş de provincie care are grijă de nepotul ei al căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Ar fi o schimbare de registru şi sunt convins că ar putea face un rol de geniu."
"Rolul interpretat în «Liceenii» de Tamara Buciuceanu-Botez a făcut-o extrem de populară într-o vreme când filmele cu liceeni aveau popularitatea pe care o au acum telenovelele. Nu cred că e rolul care e definitoriu pentru cariera dumneaei, dar în mod sigur Isoscel va rămâne în memoria multor români".
Tudor Giurgiu
Citește pe Antena3.ro