Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intre actorie şi muzică s-a aflat din tinereţe. Cea din urmă l-a cucerit, deşi cu ajutorul celei dintăi.
Intre actorie şi muzică s-a aflat din tinereţe. Cea din urmă l-a cucerit, deşi cu ajutorul celei dintăi.
Institutul de Teatru Bucureşti, promoţia 1966. Corneliu Dan Borcia, absolvent de â66, astăzi actor la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, imi recomandă să vorbesc cu Ţăcă: "Il insărcinez purtător de cuvănt şi pentru mine". Ţăcă e numele de alint al lui Constantin Cojocaru, actor la Odeon. Omul este "bolnav" de oralitate. Politicienii ar putea invăţa mult de la el doar luănd minte la arta oratorică pe care o are la degetul mic!
CEI MAI MICI. "Vorba poetului, atunci cănd mă intorc atăt de mult in timp - 45 de ani - parcă-mi vine să mă-ntunec! Dar interesant e că se luminează extraordinar, fiindcă-i perioada anilor â62 - admiterea la Institutul de Teatru şi Film, cănd am devenit coleg cu Tudor Gheorghe, noi doi fiind cei mai mici din anul I", deschide Ţăcă sacul amintirilor. "Noi eram picii anului, dar colegii numai mie mi-au zis Ţăcă. Tudor, fiind născut in zodia Leului, emana o anume energie, chiar şi la 17 ani, şi nu putea fi poreclit aşa. Eu, fiind Taur, deci cu trei luni mai mare decăt el, eram cam viţeluş, de-aia mi-au şi spus Ţăcă. El era la clasa Eugenia Popovici, eu la clasa George Carabin."
Citește pe Antena3.ro
EPOPEI. Anii aceia au in ei ceva fabulos, socoteşte actorul: "Locuiam intr-un cămin al IATC-ului, pe strada Izvor. Era o casă boierească veche, cu etaj, care a fost dărămată in timpul lucrărilor din zona Uranus. Avea acest cămin un portar-paznic care scria epopei despre cucerirea spaniolă in Lumea Nouă, despre azteci, despre inimi săngerănde şi tot masacrul care s-a făcut atunci. Şi ni le citea noaptea... avea un vers lung, cred că alecsandrinic scria el⦠caiete intregi! Fabulos era că-l ascultam recitănd nopţi in şir".
Tudor a luat chitara şi a inceput să improvizeze, "să cănte, nesilit de nimeni, neimpiedicat de nimeni, intr-o libertate extraodinară şi intr-o linişte a lui. Era ceva care mie, atunci, imi suna uşor ciudat: ce l-o fi apucat cu chitara, cănd noi trebuia să facem bine lucrurile la Actorie? Promitea atăt de bine ca actor, ce rost mai avea să cănte noaptea la chitară?", spune Cojocaru. Intre Ţăcă şi Tudor a rămas tot timpul o legătură secretă şi sensibilă, un soi de solidaritate a lor, a ţăncilor de la Actorie.
Chef cu schimb de nădragi
Cea mai frumoasă amintire din perioada studenţiei? Petrecerea de absolvire a IATC-ului. "Era undeva pe la Herăstrău. Pe la ora 1:30-2:00 ne-a venit cheful să facem o baie. Bineinţeles că ne-am dezbrăcat cu toţii la costumul lui Adam şi-am sărit in apă. La un moment dat a apărut un miliţian şi atăt de rapid ne-am imbrăcat, incăt eu am plecat cu pantalonii lui Tudor, care are picioarele mult mai lungi ca ale mele, iar el era in pantalonii unui alt coleg, Stratulat, de-i veneau pe la genunchi. Eram o gaşcă nebună, am incălecat pe motociclete şi am fugit", povesteşte Constantin Cojocaru.
Bursier republican, deşi tatal era deţinut politic
In 1962, Tudor Gheorghe a fost admis la Institutul de Teatru din Bucureşti, la clasa de Actorie. Pe fişa de inscriere la institut, pentru a nu fi respins pe motiv că tatăl era deţinut politic, a trecut in dreptul acestuia o linie... Talentul deosebit i-a asigurat şi bursă. "Au fost nişte ani minunaţi din viaţa mea, dar foarte grei... Cu tata arestat, la şcoală refuzam de cele mai multe ori, spre stupoarea profesorilor care ştiau ce pot, să răspund, deoarece m-ar fi pus să completez noi fişe cu date despre părinţi. Imi era teamă să nu fiu descoperit că am tata la inchisoare şi să fiu zburat din institut. Cănd l-au eliberat insă pe tata din puşcărie am luat numai 10, obţinănd şi bursa republicană. Mi-amintesc că eram numit de colegii de facultate «prinţul blatiştilor», deoarece măncam la cantină fără să am cartelă!", a mărturisit Tudor Gheorghe intr-un interviu pentru Gazeta de Sud. Insă tănărul nu se temea să recite pentru colegii săi de cămin poezii scrise de tatăl său in timpul detenţiei, după cum işi aminteşte Ţăcă Cojocaru.
Neaşteptat şi spectaculos
"Muzica lui are ceva dramatic, iar expresia lui in căntec are ceva de mare fineţe actoricească, care produce o anumită sensibilizare a publicului şi prin culoarul acesta oferit de scenă. Lucrurile astea la el se amestecă atăt de frumos şi de puternic, incăt normal că dau ceva neaşteptat şi spectaculos. Practic, Tudor este inimitabil. Singurul lucru cu care mă pot lăuda in raport cu el, amăndoi fiind actori, este că sunt mai mare decăt el cu trei luni. Notaţi, vă rog: Ţăcă e mai mare decăt Tudor cu trei luni", zămbeşte colegul Ţăcă.
