„Abia aştept să cânt din nou în România"

Vonda Shepard revine în România în prima jumătate a lunii februarie. Artista a fost încântată de reacţia fanilor săi la concertul organizat în urmă cu un an la Sala Palatului. Cân­tăreaţa ne-a acordat un interviu în exclusivitate, în care vorbeşte despre momentele importante din viaţa şi din cariera sa.

Jurnalul Naţional: Iubeşti muzica din copilărie. Părinţii te-au încurajat de mică să studiezi pianul. Ce îţi aminteşti din acea perioadă? Ce cântec îţi plăcea atunci şi de la cine ai învăţat acel cântec?

Vonda Shepard: Da. Am iubit muzica încă de când eram copil! Eram foarte sfioasă şi muzica îmi crea at­mosfera în care mă puteam retrage şi concentra. Întotdeauna mi-a adus o imensă  bucurie şi o sta­re de pace in­terioară. Când aveam 7 sau 8 ani, o fe­meie a venit să stea la noi. Era cân­tă­reaţă şi compozitoare şi avea 19 ani. Am fost în­cântată de ea. Obişnuiam să stau şi s-o privesc cum cânta la pian şi cum interpreta un cântec intitulat „Ge­mi­ni Lady", scris de ea. M-a învăţat să cânt acel cântec... Eu şi surorile mele ne amuzăm când îl cântăm!

 Cum au fost primele lecţii de pian?

Primele mele lecţii de pian nu au fost neapărat foarte agreabile. Până la urmă am ajuns să studiez cu un profesor de pian, un dascăl fantastic, Mike Garson. Unii oameni ar pu­tea să-i recunoască numele de pe al­bumele timpurii cu Bowie. El chiar m-a încurajat să scriu cântece, lucru pe care-l fac de la vârsta de 9 ani. De asemenea, m-a sprijinit să-mi gă­sesc propriul stil şi sonorităţi potrivi­te, după cum s-a opus să-i copiez pe alţii.   

 Când erai elevă, pofesorii şi colegii îţi apreciau muzica?

Când eram la şcoală, pe la vârsta de 14 ani am început să cânt în clu­buri. Uneori, unii dintre colegii mei veneau împreună cu părinţii la re­pre­zentaţiile mele. Îmi amintesc că mă simţeam foarte ciudat când ei păşeau în această lume a mea. Mă simţeam ca şi cum aş fi trăit două vieţi diferite...

 Unde ai cântat pentru prima oară ? Dar primul cântec interpretat pe o scenă reală?  

Prima mea reprezentaţie a avut loc într-un club mic din Los Angeles, numit The Relic House, unde am deschis recitalul unei formaţii nu­mi­te „Peace and Friends". Îmi amin­tesc foarte clar acel recital, simt şi acum mirosul din acel club. Am interpretat primul cântec pe o scenă reală, pe o scenă mare, pe la 20 de ani. Cântam la clape cu Rickie Lee Jones. A fost o experienţă care mi-a schimbat viaţa.  

Când aveai 20 de ani ai cochetat şi cu actoria. Ce ne poţi spune despre asta?

Provin dintr-o familie cu valenţe artistice. Tatăl meu este actor şi interpret. Am studiat câţiva ani actoria, în­ce­pând de la 16 ani. Am dat câteva pro­be la Hollywood pentru câteva fil­me mari, unul era cu Michael J. Fox, şi am fost foarte aproape de a juca în une­le dintre ele. Am făcut şi câteva reclame când eram copil. Dar când am început să merg în turnee prin lu­me cu Rickie Lee mi-am dat seama că actoria ar fi doar o activitate secundară şi că de fapt muzica este pasiu­nea mea! 

 Cine ţi-a fost sprijin de nădejde în carieră?

Părinţii m-au sprijinit foarte mult în privinţa carierei mele. Am avut de asemenea pentru foarte mult timp un manager care m-a ajutat foarte mult. David Kelley, scriitor şi producător de televiziune, a fost de asemenea un „avocat" excep­ţional pentru mine. Am avut noroc să-l cunosc şi să lucrez cu el.  

 Unde ai cântat pentru prima oară „Don't Cry Ilene"? Dar „Baby Don't You Break My Heart Slow"?

Am interpretat pentru prima dată „Don't Cry Ilene" la un club cu nu­me­le de At My Place, unde am cântat mai mulţi ani o dată pe săptămână. Prima dată când am cântat „Baby, Don't You Break my Heart Slow" a fost în studio, imediat după ce-l scrisesem. Dar presupun că nu se pune! Cred că prima dată în public l-am cântat în acelaşi club, At My Place.  

Ce ne poţi spune despre reali­zarea filmului „Ally McBeall", unde ai semnat coloana sonoră? Ce te-a inspirat când ai compus piesele care s-au bucurat de un mare succes?

 Cântecele pe care eu le-am scris, şi pe care David Kelley le-a folosit la „Ally McBeal", erau toate scrise pentru propriile mele albume. Eu am scris pentru mine, şi David a folosit cântecele aşa cum erau. A fost o po­trivire destul de bună, după părerea mea. David a simţit că în cântecele mele era cumva surprinsă viaţa in­terioară a personajului său. Cât despre coveruri, am încercat să în­ţe­leg cât mai profund mesajul versurilor, asta după ce am citit scena­riul, pentru a identifica şi mesajul din spatele scenelor filmului.

 Care este cea mai frumoasă amin­­tire din perioada „Ally McBeall"?

Am foarte multe amintiri plă­cute din perioada „Ally Mc­Beall". Îmi aduc aminte de ino­cen­ţa primelor zile la filmări. Nu eram faimoşi, ne petreceam uneori 20 de ore în studio înre­gistrând cân­te­cele, împreună cu for­ma­ţia mea. Eram producă­torul, aşa că trebuia să rămân până la final! Şi chiar dacă acele zile erau extenuante, păstrez amintiri minu­nate din vremea în care făceam parte dintr-o echipă specială.  


Te-ai gândit vreodată că vei ajunge un artist preţuit în întreaga lume?

Nu ştiu ce să zic. Sper să am o carie­ră lungă făcând ce-mi place, însă doar timpul va hotărî asta. Pun foarte mult suflet şi dedic foarte multă energie muzicii. Însă la fel fac şi foarte mulţi oameni care nu sunt afirmaţi. Mă simt norocoasă, pentru că am putut ajunge până aici...  

Ţi-ai propus să realizezi ceva şi nu ai reuşit sau lucrurile au decurs întotdeauna cum ţi-ai imaginat?

Mi-am propus să am o carieră frumoasă în muzică, cântând cântece scrise de mine, şi am făcut asta. Sunt mo­mente când mi-aş dori să am un alt succes răsunător, precum acesta cu piesele din „Ally McBeall"ori poate un alt film. Sunt încă în căutarea „căi­lor de acces" aici, în Los Angeles, şi am speranţe, uneori sunt chiar încre­ză­toa­re că voi reuşi să găsesc din nou calea spre primul loc şi că voi „renaşte".   

Cântecele pe care le-ai compus nu sunt simple melodii, au o istorie. Ne poţi împărtăşi povestea creării uneia dintre piesele tale?

Unul dintre cântecele mele, „Soothe Me", a fost scris în timp ce mer­geam pe străzile înzăpezite ale New Yorkului, pe când căutam pros­teşte un bărbat pe care îl cunoşteam şi-l iubeam. Efectiv am încercat să-l găsesc mergând pe jos în oraşul acela gigantic! Mulţi bărbaţi din New York  aveau înfăţişarea lui, aşa că eu con­tinuam să cred că-l voi vedea, dar a fost o greşeală. Mi-a frânt inima ­atunci... Mă bucur că s-a terminat.  

 Ce te inspiră?

Micile întâmplări ale vieţii mă inspiră cel mai des. Merg în cafenele, privesc oamenii... îmi imaginez poveşti pe baza detaliilor pe care le observ la ei sau în ceea ce citesc acei oameni. Cărţile mă inspiră. Natura este o mare sursă de inspiraţie. Îmi place să alerg pe plajă şi să văd apusurile... Multe idei pentru cântece s-au născut din aceste lucruri...  

Iubirea se regăseşte adesea în cântecele tale. Cum o defineşti?

Sunt diferite tipuri de iubire. Dra­goste pentru semenii tăi, pentru prieteni, pentru iubitul sau iubita ta etc. Este o întrebare grea. Este dragostea obsesivă, care nu este cu adevărat iu­bire, dar lucrează cumva cu sentimente foarte puternice din trecut. Există dragostea necondiţionată, unde cineva preferă să uite şi încearcă să fie pozitiv, să anuleze o situaţie negativă sau doar să împrăştie sentimente pozitive în lume. Acesta este un tip foarte important de iubire. Un zâmbet ori un gest de iubire sigur va atinge pe cineva şi-l poate transforma, îl poate face să facă lucruri bune la rândul său pentru alţi oameni.  

 Care este piesa pe care tu o iubeşti cel mai mult?

Sunt prea multe! Îmi plac „Latin Playboys", „Crayon Sun". Îmi place şi cântecul lui Stevie Wonder, „Haven't Done Nothin'". Lista este foarte lungă. Îmi place de asemenea „Habib Koite", precum şi orice cântec de la Maya.   

 Cum te autodescrii?

Mă consider o fire pozitivă, prietenoasă, pe de altă parte, puţin singuratică. Îmi place să stau singură, să gândesc şi să scriu. Sunt o persoană activă, cu o dietă adecvată. Îmi place sportul, în general, îmi place să surprind oamenii... să glumesc şi să râd.

 Băieţelul tău îndrăgeşte muzica? Te va însoţi în acest nou turneu?

Uneori, băieţelul meu ţipă la mine când exersez la pian, vrea să stea în braţele mele în timp ce cânt. Şi da, întotdeauna vine în turneu cu mine.   

Cum defineşti ultimul album pe care îl promovezi? Vom regăsi în cântece o nouă Vonda Shepard?  

Cele mai noi cântece ale mele re­pre­zintă o apropiere mai profundă de sufletul meu. Să interpretez aceste cân­tece reprezintă o purificare pentru mine... Au o încărcătură sufletească foarte mare.

 Ce proiecte ai în viitorul apro­piat?

Pe primul plan este acest nou turneu. Am început să scriu versuri pentru un nou album şi sper să lucrez şi la viitorul film al lui David Kelley. Au fost şi nişte discuţii pentru un spectacol pe Broadway, la New York, lucru care ar fi minunat, dar ar trebui să mă mut acolo... o să văd cum o s-o scot la capăt.

 Vii din nou în România. Când ai auzit pentru prima oară de România?

Prima dată am auzit de România în copilărie. Anul trecut am avut un show foarte reuşit la voi în ţară şi mi-am dorit foarte mult să revin. Abia aştept să cânt din nou în România.

 Cum ţi se pare publicul de aici?

Publicul a fost minunat, de asta ne şi întoarcem!

 Vei concerta la Cluj, Sibiu, Braşov şi Bucureşti. Intenţionezi să vizitezi obiectivele turistice din aceste oraşe?

Cu siguranţă voi încerca. Avem patru spectacole la rând, aşa că nu va fi uşor să vedem prea multe, dar întotdeauna mi-a plăcut să mă avânt în necunoscut, chiar şi pentru două ore, doar să prind spiritul oraşului.  

Ce le transmiţi fanilor tăi din România? Dar cititorilor Jurnalului Naţional?

Vreau să le spun fanilor mei din România că m-am simţit minunat când am concertat acolo şi apreciez foarte tare felul în care ei s-au comportat şi m-au primit la spectacolul de anul trecut. Vrem să facem un show spectaculos, şi sper că ei vor veni din nou să fie alături de noi! Iar cititorilor Jurnalului Naţional le transmit salutări! Ne vedem în curând!

"Am dat câteva pro­be la Hollywood pentru câteva fil­me mari, unul era cu Michael J. Fox, şi am fost foarte aproape de a juca în une­le dintre ele. Am făcut şi câteva reclame când eram copil. Dar când am început să merg în turnee prin lu­me cu Rickie Lee mi-am dat seama că actoria ar fi doar o activitate secundară şi că de fapt muzica este ­pasiu­nea mea!"
Vonda Shepard