Muzica-miracol

Ambiţioasă, sinceră, sensibilă, un artist în adevăratul sens al cuvântului. Aşa o descriu cei care o cunosc îndeaproape pe Vonda Shepard. A început să studieze pianul încă din copilărie. Încurajată de tatăl ei, îşi ­compunea propriile cântece. Copil sfios, Vonda găsise în muzică un univers aparte.

A înţeles încă de pe atunci că ­muzica este un spaţiu nemărginit în care îşi găseşte liniştea sufletească. De aceea a tratat-o cu mare seriozitate. Profesorul său, celebrul pianist Mike Garson, i-a dat aripi pentru zbor. A urcat pe o scenă reală la 14 ani, iar la vârsta majoratului avea îndeajuns de multă experienţă ­acumultată în săli de concerte, dar şi o „duzină" de cântece. Avea 20 de ani când  a însoţit-o în turneu pe Rickie Lee Jones, şi a cântat alături de aceasta atât cu vocea, cât şi cu pianul. „Don't Cry, Ilene" este cel dintâi hit, aflat pe primul ei album, ­înregistrat în 1989. L-a cântat mulţi ani în clubul „At My Place", săptămână de săptămână. Anii au trecut iar în inima Vondei flacăra muzicii a ­crescut.

A înregistrat mai multe discuri însă colaborarea cu David E. Kelley producător al unor seriale de televiziune pentru realizarea filmului „Ally McBeal" avea să-i schimbe destinul. Karma i-a zâmbit iar Vonda s-a lăsat purtată de miracol.

A continuat să privească muzica în felul ei. O ­consideră o stare de spirit, de aceea ­radiază atunci când cântă şi deschide o portiţă invizibilă care poartă ­publicul în lumea ei.