A savarsit pacatul trimiterii

"Parinte - i-a zis Vasile B. lui popa Soare, de la Biserica Toti Sfintii - , iarta-ma, am pacatuit. Am savarsit pacatul trimiterii."

"Eu, fiule - s-a minunat parintele - , sunt om batran, dar de o astfel de greseala zau ca n-am cunostinta." "I-am trimis pe unii si pe altii care incotro - a marturisit Vasile B. - si cat mai departe. Uite, chiar saptamana trecuta i-am telefonat unui politician sa-l anunt c-a fost declarat Omul Anului. Chestia e ca trebuia sa se duca tocmai la Sighetu-Marmatiei, sa i se dea diploma. Iar tampitul s-a dus. Ma rog, l-am asigurat ca i se deconteaza trenul, hotelul, ca va fi intampinat la gara de primar si treburi de-astea. Poate ca n-ar fi plecat, insa la minciuna cu Medalia de platina n-a rezistat pana acum nici unul."

"Si cati inchipuiti spui c-ai pus pe drumuri, fiule?, s-a interesat popa Soare, mai preocupat de mecanismul farsei decat de acela al iertaciunii. "Multi, parinte, multi. De zece ani ii tot trimit si nu s-a gasit unul sa verifice la hotel daca i s-a retinut camera. Sau la primarie, cum o sa fie sindrofia. Totul e sa gadili omul la amorul propriu. Si ar mai fi ceva. I-am trimis numai pe izmenitii care aveau CV-ul plin de diplome si medalii de la tot neamul de fundatii, comitete si asociatii obscure. La inceput trebuia sa dau zeci de telefoane, pana convingeam un vanitos sa plece ca prostul pana la Radauti ori pana la San-Nicolaul Mare sa-si vada patalamaua. Dar de cand am inventat gogoasa cu Omul Anului, il trimit pe cine vreau si la dracu-n praznic.

Cel mai simplu e cu femeile, ca-s moarte dupa diplome. Lor le dau pana si numarul camerei de la hotel, ca-s credule. Iar hotelul, ca sa fiu crezut, e bine sa se cheme Imparatul Traian sau Lux. Nimeni nu rezista la o lingusire insistenta. Ar mai fi si cateva capcane organizatorice. Daca le spui fraierilor la ce ora pleaca Rapidul de Bistrita si cate ceasuri face, lasa balta si politica, si afacerile si se duc. Bogati, dar scartari, parinte. Vor sa li se deconteze benzina, sa i se asigure hotel soferului, unii isi cara si nevestele, iar eu ii mint ca decontez tot si ca le dau si femeilor diurna. Am pus la punct o fraza tip cu care nu dau gres. Cand le zic ca Fundatia Stefan cel Mare sau Asociatia pentru Cultul Stramosilor e fericita sa-l declare pe dobitoc Cetatean de Onoare al orasului si ca plicul cu 1.000 de euro, care-l asteapta, e doar o infima compensatie pentru cele trei zile de deranj pe care le pierde pe drum si cu ceremonia, da, pardon de expresie, strechea-n el si porneste glont spre celalalt capat al tarii. Nu-i mai putin adevarat ca si eu am grija sa-l innebunesc cu telefoanele.

Precizarile, parinte, sunt totul. Ii rog, de exemplu, sa nu se supere ca s-a decalat ceremonia cu o jumatate de ora si alte fleacuri, care dovedesc seriozitate. Sincer sa fiu, parinte, nu ma simt deloc un pacatos ca am pacalit pana azi vreo 100. Mai ales ca nici unul nu a facut scandal cand a descoperit ca e o cacealma. Mi-e rusine insa ca la aia care au plecat cu trenul m-am dus ca un pervers la gara, sa-i vad ce importanta isi dau. Mi-e greu ca m-am bucurat de prostia omeneasca. Imi vine sa intru in pamant de rusine ca exista atata fudulie si vanitate pe lume."

"Stiu si eu ce sa zic, fiule - i-a scurtat popa Soare ciudata spovedanie lui Vasile B. - , cartea sfanta ne spune sa nu ne bucuram de raul altora, dar nu scrie nicaieri ca trebuie sa plangem dupa fiecare Om al Anului."