x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Actorul şi refrenul „inimă nu fi nebună”!

0
Autor: Florin Condurateanu 28 Aug 2020 - 07:10
Actorul şi refrenul „inimă nu fi nebună”!


Actorul e o flacără care nu arde mocnit, arde mereu cu vâlvătăi. Inima actorului e mereu în fibrilaţii, emoţiile ridicării cortinei, suspansul distribuirii într-un rol, premiera, a doua zi repetiţii pentru viitorul personaj. Sare mereu pulsul din ţâţâni. Dar actorul ştie motto-ul: „când o fi să mor, să mor pe scenă”! Uriaşul actor George Constantin juca în fiecare seară la Teatrul Bulandra, în filme era maiestuos, de la Burebista la banditul elegant „nu trage, domn’ Semaca, sunt eu Lăscărică”! A murit nedrept de devreme! După o lună, cabiniera care făcuse ordine în cabina lui George Constantin a apărut cu o mantie purtată de maestru într-o piesă și hohotea de plâns. A găsit în buzunarele mantiei o mulţime de tuburi goale de nitroglicerină, medicamentul pentru durerile brutale de inimă. Fără să ştie nimeni, George Constantin înghiţea pilulele de cord de câte ori intra în scenă. Şi dacă tot a venit vorba de alt pisc al actoriei, Gheorghe Dinică filma în fiecare zi până în miez de noapte pentru un serial şi într-una din dimineţi, când a venit maşina de la studio să-l ducă la filmări, deja Salvarea îl dusese cu sirenă la spital, unde s-a prăpădit dintr-o complicaţie la plămâni. Emil Hosu a fost unul din frumoşii scenei şi ecranului, june prim cu farmec, siluetă de atlet, zâmbet învăluitor. Când mai erau puţine minute până la bătaia gongului la Teatrul Nottara, în pragul cabinei lui, Emil Hossu s-a prăbuşit, inima l-a trădat, orice acţiune de resuscitare n-a avut efect, a murit în braţele soţiei, actriţa Catrinel Dumitrescu. O viaţă întreagă, Nae Lăzărescu a bucurat sufletele românilor cu un râs sănătos, vindecător pentru racilele (??) guvernelor şi primăriilor, care se întreceau în a-şi bate joc de cetăţean. Nae Lăzărescu era şi autor al cupletelor, scenetelor pline de umor nebun. Cu Vasile Muraru îl reînviaseră pe campionul umorului de revistă Constantin Tănase. L-am invitat într-o emisiune a mea la Antena Stars și a apărut cu o cămaşă lungă, anormal de largă pe trupul lui firav. Mi-a spus că el a cerut să i se croiască o astfel de cămaşă mult mai largă, ca să ascundă sub ea perfuziile şi punga medicinală în care se colectau secreţiile din operaţia abia făcută. Nae Lăzărescu, campionul râsului, îmi spusese că actorii de comedie, comicii, sunt oamenii cei mai trişti. 

 


Serviciul de email marketing furnizat de