Azi nu vreau să scriu despre politică şi scandalurile de pe scena ei. Nici despre frica de justiție care nu păzește pepenii, ci doar ne condamnă la a nu mai avea nimeni curaj să îi însămânțeze.
Azi vreau să vorbim despre România reală. Care nu e deloc sau mai deloc la televizor şi sigur, sigur nu e pe agenda Parlamentului. Această Românie este predominant rurală şi foarte săracă.
Cu copii care nu au văzut niciodată asfaltul. Copii care nu au curent electric şi care știu că de întuneric scapi când se ivesc zorile... Despre frig şi despre foame în fiecare zi nu are rost să vă mai vorbesc.
Aceasta este România în care, potrivit datelor oficiale, sărăcia este de trei ori mai răspândită în mediul rural decât în zonele urbane, este ţara unde, la sat, un copil din doi trăiește în sărăcie. La oraş cică e mai bine... Ar fi un copil din şase care e foarte sărac. De parcă asta ar fi puţin lucru.
Această sărăcie se traduce, pe lângă lipsuri, în renunţarea la educaţie şi punerea la muncă sau la cerșit a unora - prea multora - dintre copiii din statistici. Iată despre ce vreau să vorbim azi şi multe zile de acum înainte!
Multe... Până schimbăm statisticile! Am trecut şi la treabă! Am început un proiect în 13 județe, prin care vom ajuta sate şi, sunt convinsă, vom schimba ţara! Alături de Fundaţia Mereu Aproape şi de Fundaţia Vodafone România o să renovăm internate, o să clădim centre de educaţie şi o să asigurăm o masă caldă la şcoală.
Știm că se poate. Ne facem noi România care să funcționeze!