Amor de dor amar - nuvelă (2)

Oftez la toate povestirile lui Mihai despre viaţa de seară şi de noapte a oraşului în care trăieşte, mă panichez de câte ori îmi descrie femeile newyorkeze, directe şi stilate, mă liniştesc de câte ori îl văd venind acasă numai pentru mine...

Intru pe strada mea şi văd că... se filmează. Circulaţia e blocată, sunt instalate lumini şi decoruri şi mişună tot felul de oameni pe care-i recunosc de la filmări, de anul trecut, când am jucat pentru prima şi singura dată într-un film. Încep să-i salut şi mă înseninez dintr-o dată - îl zăresc pe Horia, colegul meu de facultate. Da, primul meu iubit din Bucureşti, de care m-am despărţit când m-am îndrăgostit de Ovidiu.

Nu-mi vine să-l strig în gura mare, aşa că stau şi-l privesc zâmbind. E la fel de funny şi de natural - tocmai spune un banc echipei şi toată lumea izbucneşte într-un râs zgomotos. Aşa era mereu, m-am distrat teribil cu băiatul asta, doar că nu părea să ia în serios mai nimic, nici măcar pe mine. L-am părăsit fără remuşcări şi nici pe el nu l-am simţit distrus de plecarea mea.

Îl văd repetând un text şi-mi dau seama că-i aiurea să-l deranjez când munceşte. N-apuc să mă răsucesc pe tocuri, că aud o voce cunoscută de femeie:
- Dar pe cine văd eu aici? Horia dragă, te roagă o fană sa faci o poză cu ea!
E Andra, nebuna de Andra, adorabila Andra, pe care n-am mai văzut-o din vremea studenţiei! Evident, s-a întors şi Horia spre noi şi râdem toţi de gluma Andrei. Horia sare să mă îmbrăţiseze cum face de cand îl ştiu.
- Să nu cumva să dispari, mă duc să deschid rulota şi mă întorc, spune Andra şi pleacă alergând.
- Dana! Ce cauţi aici? Nu-mi spune că jucăm împreună şi io-s ultimul bou care află.
- Aş vrea io, starule! Nu, mă duc acasă, stau două blocuri mai încolo. Ce faci ? Cum eşti? Ce joci?
- Fac spume când mi-aduc aminte că m-ai părăsit, femeie frumoasă şi crudă ce eşti, îmi spune zâmbind şi prostindu-se cum făcea mereu. Joc rolul prostului care sunt că n-am alergat după tine
atunci. Da tu ce faci? Te-ai măritat ? Nu, n-ai aer de nevastă. Şi nici copii n-ai făcut, că ai sânii tot unde i-am lăsat.
- Încetează, îi zic zâmbind, că iar plec! Zi-mi, ce filmezi?
- Scena balconului, iubito. Unde ziceai că stai, ca să mă uit unde trebuie când îţi spun...
- Da, m-am prins ce faci, îl întrerup. Faci bine, nu te-ai schimbat deloc, nu scot nimic serios de la tine, aşa că te las să-ţi faci treaba şi mă duc să mă culc.
- Sunt îndrăgostit lulea de o profesoară măritată, care mai are şi-un copil. Ieri m-a bătut bărbată-su, un alcoolic nenorocit care o bate şi pe ea. Azi încerc să iau hotărârea vieţii mele - s-o iau de-acasă, cu copil cu tot şi să-i mut la mine.
Îmi trebuie câteva secunde ca să înţeleg că nu vorbeşte despre el, ci despre rol şi văd cum îmi zâmbeşte altfel, ca pe vremuri.
- Ai avut o clipă fatza aia de copil mirat pe care am iubit-o eu, măi femeie. Ăsta joc. În rest, sunt un star, precum mă ştii şi, culmea, am şi o iubită. Doar că e la mama naibii, a plecat la Londra să facă un masterat. Nu râde, nu m-a părăsit, ea chiar vine înapoi! Cel puţin cu rugămintea asta-l deranjez pe Doamne-Doamne în ultima vreme.
- Şi iubitul meu e plecat şi mă urc pe aceeaşi pereţi de dor, zic dintr-o dată mai relaxată, căci n-aveam chef de tensiuni care se instalează între foşti iubiţi la revederi de-astea. Eu zac în balta asta de patru luni, a.m.r. două...
- Ce mişto! Înseamnă că eşti vulnerabilă şi pot să profit de tine ca un nesimţit de bărbat singur, glumeşte din nou Horia, dar citesc în ochii lui că e doar felul lui de a ascunde o tristeţe, ba chiar o iubire reală.
- Horia, tu chiar eşti îndrăgostit! Mă bucur tare pentru tine...
Andra se întoarce şi mă ia de mână:
- Hai să-ţi dau o cafea şi lasă-l pe Horia să fugă la machiaj.
- Nu, nu stau, Andra, dar vă dau eu o cafea după, la mine, dacă mai sunteţi în stare. Filmaţi mult?
- Nu, două cadre avem şi cam în două ore e gata. Dacă nu te culci, venim.
- Horia, mergem la Dana la o cafea când terminăm?, strigă Andra.
- Da, dacă ne face şi clătite, răspunde Horia vesel.
- Te sărut, dragă, fug să-i organizez pe oamenii ăştia, zice Andra. Zi-mi unde stai.
- Blocul galben, scara a treia, etajul trei, uşa de lângă lift, zic fără nici o apăsare.