Amor de dor amar - nuvelă (3)

Chiar mă bucur să am musafiri, nu s-a mai întâmplat demult. Şi oricum n-aş fi adormit prea curând, că aveam de citit nişte texte pentru repetiţia de mâine.
Clătite... Am ouă, lapte şi făină, dar nu cred că am vreo urmă de dulceaţă. Sper să fi rămas ceva în borcanul de Nuttela pe care l-am abuzat acum două seri.
Mă schimb în blugi şi tricou şi mă apuc să pregătesc aluatul de clătite. Da, n-am dulceaţă de vişine, cum mânca Horia.

Mă uit în frigider şi constat că în afară de apă şi nişte Cola, n-am absolut nimic de băut. Lui Horia îi plăcea să aibă mereu un vin alb şi o apă minerală la rece. Ce naiba-mi aduc aminte atâtea detalii despre Horia? Nici când trăiam împreună nu le ştiam atât de bine, râd singură. Ei bine, le fac ceai sau cafea, că mi-e lene să mai ies din casă la ora asta. Mi-aduc aminte că el a ieşit o dată pentru mine noaptea, când nu mai aveam Redbull, eram uşor dependentă de băutura aia în studenţie.

Mă uit mulţumită în jur, e frumos la mine, sunt obsedată de ordine şi curăţenie, aşa că e greu să mă prindă cineva în offsaid la acest capitol.
Intru pe mess cu iubitul meu, căci e ora la care e în pauză de masă şi stă mereu cu mine, în loc să mănânce cu colegii lui. Îl ador. Iar când îi văd ochii albaştri şi mâinile şi gâtul pe care l-am sărutat de-atâtea ori, îmi vine să-mi iau iarăşi vibratorul din dulap. Dacă-mi spunea cineva acum câteva luni că-mi voi cumpăra un vibrator şi-l voi şi folosi, m-aş fi uitat cu tot dispreţul de care eram în stare şi aş fi răspuns răspicat că o femeie normală nu poate folosi aşa ceva.

În plus, o femeie care arată ca mine nu are nevoie de obiecte, ci de un bărbat, ca să aibă orgasme. Şi pe bărbat nu trebuie nici să-l cumpere, nici să-i schimbe bateriile, căci îl poate avea oricând, în perfectă stare de funcţionare, respectiv erecţie. Aveam lozinci pentru orice. Şi totuşi, după nişte zile şi nopţi în care am simţit că mor de dor fizic, m-am dus demnă la un sexshop şi mi-am cumpărat obiectul blestemat, după ce am spus tare "vă rog să mi-l împachetaţi de cadou"...!

M-am simţit mai bine după ce l-am accesat a doua oară, intrasem într-o convenţie şi mă duceam în direcţia ei. Prima dată după ce l-am folosit, cu succes, am fost atât de tristă, m-a simţit atât de singură după... Nu mi-am dorit decât să ies în stradă şi să agăţ primul bărbat care-mi iese în cale. Evident, n-am făcut-o, sunt incapabilă de desant erotic pe teritorii necunoscute.

Discuţia cu Mihai mă aduce mereu în starea aceea, oricare ar fi subiectul. Îi pun vocea caldă şi foarte bărbătească peste alte cuvinte, mi-l imaginez în ce chip vreau eu şi până la capătul conversaţiei simt deja cum picură din mine. Nu vorbim atât despre sex când suntem împreună - poate şi pentru că atunci îl facem ?! - dar la distanţa asta, pe dragostea asta, simţim amândoi nevoia să ne umplem golul acela măcar cu vorbe...

Îl "ameninţ" că-mi voi folosi vibratorul, iar el întoarce vorba şi-o duce pe suflet, rareori o lasă unde aş vrea eu să stea când mi-e aşa de dor. Mi-a şi explicat o dată de ce - când ai ieşit la masă fără sacou şi iubita ta te excită la telefon, nu vrei să defilezi pe sub nasul colegilor cu o erecţie în pantalonii de stofă subţire... Îmi spune atâtea cuvinte calde şi limpezi, mă face să râd şi să dau ture prin cameră, că şi din ochi încep să picur.....

De drag şi dor de omul ăsta minunat. Doamne, cât îmi lipseşte!... Ne luăm brusc la revedere, căci are un timp limitat de pauză, care tocmai expirase. Rămân iar cu ochii-n tavan, îmi opresc cum pot lacrimile şi trec la bucătărie, să mă pregătesc de musafiri.

Andra era regizor de platou şi mai lucrasem cu ea la diverse filmări. E genul de fată ştearsă, dar extrem de simpatică, pe care o adoră toată lumea pentru că e mereu tonică şi gata să te ajute cu orice. Te umileşte cu bunătatea ei şi cu un bun simţ de om venit de la ţară la capitală, ca să muncească şi să-şi ajute familia. Nu cred că are un bărbat sau vreun copil, nu vorbeşte niciodată despre asta, dar nici n-am auzit pe careva s-o întrebe, de teamă să n-o rănească sau să n-o întristeze. Munceşte cât 10 pe platou şi rezolvă problemele tuturor. Abia aştept să vină şi să râd cu ea.

Pe Horia nu l-am iubit nebuneşte, a fost mai degrabă relaţia lui de suflet decât a mea, el a umblat după mine şi mi-a făcut o curte dementă şi atât de... altfel, încât am cedat şi mi-a devenit foarte drag. Dar nu l-am iubit, mai degrabă învăţam pentru prima dată cum se trăieşte în doi, în aceeaşi casă. N-arată rău deloc, nici atunci şi nici acum. Îi făceau avansuri foarte multe dintre colegele mele şi cred că şi de-asta m-am lăsat prinsă în vrajă, era o victorie care la 20 de ani părea importantă.

Avea toate calităţile clasice - arăta bine, avea umor cu carul, avea farmec în orice adunare, era foarte bine crescut, făcea toate treburile din casă cot la cot cu mine, dar... nu-mi luase minţile, cum s-a întâmplat cu Mihai. Sau chiar cu Matei, pentru care plecasem de lângă Horia, într-o debilă şi aproape bolnăvicioasă relaţie fizică. Matei era un fel de "match in heaven" în pat. Ca orice pasiune strict carnală, s-a dus naibii repede, după ce epuizaserăm tot ce ne trecuse prin cap în materie de sex. Îi spuneam mereu că e profesorul meu de sex, deşi mă bănuia uneori că ştiu mai multe decât el.

În realitate eram foarte potriviţi, foarte bine construiţi fizic, foarte... proaspăt ieşiţi din relaţii banale şi foarte tineri. Când a apărut Mihai în viaţa mea am ştiut, de parcă mi-a şoptit Dummnezeu la ureche, că el e iubirea vieţii mele.
(Va urma)