În urma primului tur de la prezidenţiale, România s-a trezit într-o situaţie fără precedent. Pentru prima oară după decembrie 1989, electoratul liberal este în măsură să decidă cine va fi preşedintele ţării. Mărturisesc sincer, aşteptam de mult timp acest moment. Acela în care o ţară ca a noastră, după 50 de ani de comunism feroce şi 20 de ani de convulsii puternice spre democraţie, să fie "la mâna" unor gânditori şi alegători liberali.
Pe 22 noiembrie s-a dovedit faptul că PNL a fost inspirat când a hotărât schimbarea conducerii. Crin Antonescu a strâns aproape două milioane de voturi, cu procente importante peste nivelul partidului. Potenţialul său, confirmat în confruntarea de duminica trecută, e poate cel mai bun atu ca formaţiunea liberală să devină în viitor un actor de prim rang pe scena politică românească. Totul depinde însă numai de electoratul lui Crin Antonescu. Rănit în orgoliul propriu că omul lor nu a intrat în turul doi, acest important segment este cel care va decide încotro se îndreaptă România după 6 decembrie.
Conducerea liberală, în frunte cu Antonescu, a spus în unanimitate că îl susţine pe Mircea Geoană pentru turul doi. Rănile adânci provocate de Traian Băsescu sunt încă proaspete, nu s-au cicatrizat. Dorinţa de a desfiinţa PNL prin îngurgitarea într-o fostă formaţiune socialistă, obsesia de a-l distruge pe Călin Popescu Tăriceanu şi guvernul condus de acesta, banda rulantă cu liberali urmăriţi şi anchetaţi de Parchetul General - toate aceste gesturi violente îndreptate împotriva partidului istoric au marcat profund electoratul liberal.
Antonescu s-a confirmat ca om politic de valoare şi prin faptul că a practicat un discurs curat şi curajos împotriva preşedintelui Băsescu. Argumentele sale în această atitudine au fost abuzurile, instigarea la încălcarea legilor ţării, a literei şi spiritului constituţional, ura profundă pe care o degajă prin toţi porii actualul titular de la Cotroceni. Liderul PNL a fost şi este cel mai credibil adversar al preşedintelui Băsescu. De aici decurge şi atitudinea sa de a-l sprijini pe Mircea Geoană în turul doi.
Evident că o parte din electoratul liberal are ceva reţineri când vine vorba de candidatul PSD. Rivalitatea manifestată de-a lungul întregului an 1990 are încă reverberaţii sentimentale. PNL a trecut atunci prin momente dificile. Preşedintele liberal din acea vreme, Radu Câmpeanu, poate depune cea mai autorizată şi completă mărturie în acest sens. Recunosc însă că am apreciat gestul acestui democrat convins, liberal pursânge, de a ieşi din spital la cei peste 80 de ani ai săi.
Să-şi spună punctul de vedere, să voteze alături de colegii din conducerea PNL pentru susţinerea lui Geoană. Dacă un om ca Radu Câmpeanu, cu experienţa şi fineţea simţurilor sale politice, spune că cel mai mare pericol pentru liberalismul românesc e Traian Băsescu, ce mai poate fi adăugat?
Păcatele lui Ion Iliescu şi ale FSN fac parte din trecut. Fostul preşedinte a încercat de mai multe ori să-şi repare greşeala, invitându-i pe liberali la guvernare chiar din 1991.
Sub mandatul de prim-ministru al lui Theodor Stolojan (fost de stânga, azi de dreapta), mi-aduc aminte de liberali ca Mircea Ionescu Quintus ca ministru al Justiţiei, de Emil Tocaci ca ministru al Educaţiei, de George Danielescu în fruntea Ministerului Finanţelor. Şi de venerabilul I.V. Săndulescu în funcţia de secretar de stat la Externe. Chiar şi de Traian Băsescu, ministru al Transporturilor pe mandat FSN, îmi aduc aminte cu simpatie. Era pe atunci foarte deschis şi avea convingeri profund democratice. Nu dădea semne, când îl peria pe Petre Roman prin Modrogan, să se transforme în ciufutul şi respingătorul de azi. Radu Berceanu ştie mai multe...
Această deschidere către liberali a fost uitată rapid, prin reîntoarcerea periodică la conflictul clasic stânga-dreapta. Culmea face ca tot un om de azi al preşedintelui, fostul liberal Valeriu Stoica, să fi propus în mandatul său de preşedinte al PNL un sprijin pentru PSD şi guvernarea Năstase.
Stolojan şi Stoica, doi intimi ai lui Băsescu, au beneficiat şi pledat pentru colaborarea liberalilor cu stânga. Acum o condamnă. Conlucrarea stânga-dreapta s-a petrecut şi în 2004 prin alianţa liberalilor cu socialiştii pentru înlăturarea unui regim considerat prea autoritar. Aceeaşi logică funcţionează şi acum. Teama că alţi cinci ani cu Băsescu ar transforma România într-o Venezuelă balcanică.
Potrivit rezultatelor oficiale comunicate de Biroul Electoral Central, 1.945.831 de oameni au votat cu Antonescu. Câţi dintre aceştia vor vota cu inima pe 6 decembrie? Câţi cu creierul? Câţi îşi vor permite luxul de a sta, indiferenţi, acasă?
Silviu Brucan afirma în 1990: "Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani". În decembrie 2009 se împlinesc 20 de ani de la momentul decembrie 1989.
De Sfântul Nicolae vom avea ocazia să vedem dacă am deprins sau nu democraţia. Dacă ne-am maturizat.