Blestemul MAI în regimul trist

Ministerul Administraţiei şi Internelor pare a fi o instituţie de-a dreptul blestemată, de când Traian Bă­sescu a devenit preşedinte al Ro­mâ­-niei în decembrie 2004. Poate fi, se pare, prea dur ceea ce spun, dar am să ar­gumentez imediat. Atunci, în mo­mentele de euforie şi instalare a noii echipe de putere, unul dintre cei mai bine poziţionaţi oameni pă­ră­sea func­ţia atribuită după doar câ­te­va zile. Vasile Blaga, căci despre el este vor­ba, fusese numit consilier pre­zi­den­ţial pentru probleme de securi­tate naţională. Conştient încă de atunci că nu-i prieşte traiul atât de apro­piat cu Traian Băsescu, Blaga a fă­cut un exit inteligent de la Co­tro­ceni, pentru funcţia de ministru de In­terne. O foarte lungă perioadă, pre­şe­­dintele n-a avut consilier prezi­den­ţial pentru securitate. Funcţia era gi­rată prin doi oameni: consilierul pre­zi­denţial pentru politica internă Claudiu Săftoiu şi consilier de stat pentru apărare Constantin Degeratu. Va­canţa postului amintit i-a permis pre­şedintelui să coordoneze nemij­lo­cit şi criza ostaticilor din Irak în pri­mă­vara lui 2005. Nu-i mai puţin ade­vă­rat că noul şef al statului se simţea ca peştele în apă la discuţiile cu gene­ralii serviciilor secrete. Directorul SRI, Radu Timofte, era uimit la vremea respectivă de abilităţile informa­tive solide ale noului preşedinte al CSAT.

Vasile Blaga, în calitatea sa de mi­nistru de Interne, a fost apreciat de sis­tem. Respectat, cu simţul dezvoltat al autorităţii (aspect esenţial în MAI), se­cretarul general al PDL ştia să ţină un echilibru esenţial între cele trei com­ponente: şmecherii şi greii minis­terului, cu grade, relaţii şi averi peste medie, grosul trupei (cei peste 150.000 de angajaţi) şi politicienii care cereau pe bandă rulantă favoruri şi protecţie. Real sau nu, indicele de co­rupţie scăzuse în ochii opiniei pu­blice. Intrat într-un conflict politic cu pre­mierul Tăriceanu pe tema ale­ge­­ri­lor europarlamentare, Blaga pă­ră­­seş­te corabia în 2007. Şi o dată cu el, toţi miniştrii PD. Se rupe căruţa Alianţei Dreptate şi Adevăr şi mai de­parte ştiţi cu toţii ce-a fost. Cristian David este numit ministru de Interne, într-un guvern liberal sprijinit parlamentar de PSD şi UDMR.

În plină campanie electorală, Ministerul de Interne face obiectul unui scandal monstruos, care duce pentru prima oară în istoria CSAT la suspendarea lucrărilor acestui înalt organism. Traian Băsescu pur şi simplu îi dă afară de la Cotroceni pe Călin Popescu Tăriceanu, Cristian David şi alţii, acuzându-i de corupţie în cazul achiziţiilor Dacia Logan pentru Poliţia Română. Afaceri, şpagă, fir­me favorizate – toate cuvintele aces­tea se amestecă de sute de ori cu ins­ti­tuţia Ministerului Administraţiei şi Internelor. În afara unei grave lovituri de imagine, nici astăzi n-a fost stabilit vreun vinovat.

În 2009, preşedintele Băsescu îşi bagă din nou coada şi cele două cor-ni­ţe roşii în curtea MAI. Ajungând la o înţelegere cu nominalizatul PSD Gabriel Oprea, acesta îl renumeşte pe chestorul Virgil Ardelean în func­ţia de şef al serviciului secret al Minis­te­rului de Interne. Scandal uriaş în PSD, pentru că echipa Dumitru Iliescu-Costică Voicu-Marian Vanghelie şi alţi civili îl doreau pe omul lor la DGIPI. Făcând o întoarcere de 180 de grade, Gabriel Oprea renunţă la funcţia de ministru şi la postura sa în PSD în favoarea unei relaţii solide cu Palatul Cotroceni, care durează şi azi. PSD îl nominalizează pe Liviu Dragnea. Alte frecuşuri, alte intrigi, alte presiuni între PDL şi PSD sau mai degrabă Kiseleff şi Cotroceni. Cert este că nici Dragnea nu rămâne ministru de Interne. Blestematul mi­nister era obiectul unei instabilităţi fără precedent, fapt care-i afecta grav coerenţa instituţională. Vine Dan Nica, iar scandalul Internelor se amplifică, în loc să se potolească. Bătălii pe dosarele DGIPI, urmăriri politice, SRI călare pe DGIPI şi tripleta Iliescu-Voicu-Vanghelie, presi­uni uriaşe de la Palatul Cotroceni. Totul culminează cu ruperea coaliţiei PDL-PSD şi a celor nouă luni de concubinaj forţat între cele două for­ma­ţi­u­ni adverse. Din ce cauză? Păi, tot de la Interne s-a tras. Dan Nica pronunţă două cuvinte magice: "contrabandă" şi "autocare". Ambele foarte dureroase în contextul campaniei electorale prezidenţiale. MAI era din nou în centrul atenţiei, evident tot cu imaginea grav afectată.

Se realege în funcţie Traian Băsescu, forţează o nouă majoritate şi este reinstalat în funcţia de minis­tru de Interne Vasile Blaga. Cu toate su­ghiţurile Cotrocenilor. Batista pe ţambal timp de un an, toate bune şi fru­moase, reforma statului, rezultate bune etc. Până la 24 septembrie 2010, o dată de referinţă în raportul de forţe din interiorul statului român. Mii de poliţişti (şi nu doar ei) adunaţi la poar­ta palatului prezidenţial strigă din răsputeri sloganul fanilor Stelei către Gigi Becali: "Ieşi afară, javră ordinară!". Eh, de atunci, răzbunarea nu se mai termină. Primul ras a fost, evident, Vasile Blaga. La ceremonia de schimbare din funcţie, preşedintele Băsescu ameninţă "activul de comandă" al MAI. Îl instalează în funcţie pe anonimul Traian Igaş, finul finului său Falcă de la Arad. Sunt eliminaţi, pe rând, şeful IGP, al Jandarmeriei, al IGSU şi toţi secretarii de stat importanţi. Noul şef al Poliţiei Române îşi face subordonaţii nenorociţi şi beţivi. Din punctele de trecere a frontierei sunt luaţi de colegii lor cu elicoptere şi autobuze poliţişti de frontieră cu sutele şi duşi la DNA. Furia anti-MAI atinge azi cote paro­xis­­tice sub comanda supremă, drept re­presalii pentru strigăturile din 24 sep­tembrie 2010. Pe fondul acestui ha­loimăs ordonat de la cel mai înalt ni­vel, se alege praful şi de obiectivul po­litic esenţial pe plan european al Ro­mâniei, aderarea la spaţiul Schengen. Pentru că, nu-i aşa, UE nu se poa­te baza pe un minister pe care, ori­unde pui degetul, iese corupţie. Afir­maţie făcută de cel mai înalt dem­ni­tar al statului român şi care vine mă­nuşă marilor oponenţi ai aderării noastre la spaţiul Schengen. Indife­rent de explicaţii, Ministerul Admi­nistraţiei şi Internelor parcurge cea mai neagră perioadă a sa de la prăbuşirea regimului Nicolae Ceauşescu. În regimul Traian Băsescu.