x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Bloguri militare

Bloguri militare

de Ion Petrescu    |    01 Aug 2009   •   00:00

În ziua când la Chişinău se vota, la Bucureşti se defila. Dintr-un ceremonial neaşteptat, cetăţeanul simplu a reţinut doar implicarea emoţională a preşedintelui, steagurile aliaţilor şi simbolica paradă militară.  

Printre datele privind pe cei peste 8.000 de militari ro­mâni care au acţionat, succesiv, în Irak, opiniei publice i s-a reamintit şi de cei doi eroi, sublocotenenţii post-mortem Bogdan Hâncu şi Ioan Grosaru. Eternizaţi în istoria noastră militară la capitolul numit oficial Campania din Irak, în pofida faptului că trupele noastre au acţionat în etapa de reconstrucţie a statului irakian.

Bogdan Hâncu era născut într-o familie de ofiţeri din Iaşi. Deşi ndrăgostit de femeia vieţii lui, Bogdan a cutezat totuşi să plece în Irak. Vorbea limba italiană, motiv pentru care a fost remarcat de aliaţi. şi solicitat pentru misiuni cu militarii italieni. Un  dispozitiv exploziv artizanal, creat de insurgenţi, a pus capăt viselor lui Bogdan. Când a primit vestea, tatăl a amuţit, iar mama a leşinat...

Ioan Grosaru visa cu ochii deschişi. Abia după ce a căzut la datorie, camarazii săi au descoperit că Ioan era şi un poet talentat. Colegele din batalion au afirmat că nu au mai citit poeme de dragoste atât de sensibile, precum cele scrise de cel care parcă intuia, în versuri, apropiatul sfârşit. Generalii Florian Pinţă şi Teodor Frunzeti au meritul de a fi generat publicarea, de Editura Militară, a volumului de poezii scrise de Ioan Grosaru în cortul din deşert...

Iată de ce militarii care au defilat  pe sub Arcul de Triumf, ca şi semenii lor, nu sunt deloc păpuşi mecanice! De altfel, blogurile unor militari activi sau în rezervă semnalează conştiinţe aparte.

"Sunt puţine situaţii critice în care ai putea spune încă de la început cum vei reacţiona, cum te vei comporta. Se prea poate să o iei la fugă precum un copil speriat, aşa cum la fel de uşor poţi să intri în panică, să te blochezi efectiv sau, la extrema cealaltă, să fii uimit de reacţiile tale, de stăpânirea de sine şi chiar de sentimentul straniu înspre plăcut pe care ţi-l poate da pericolul." Aşa începe Dan Mireanu, jurnalist militar,  fotoreportajul despre Afganistan - postat pe www.fotoeseu.ro. Un site integrator, înfiinţat de el împreună cu Bogdan Apostol, care şi-a dorit: "Un blog colectiv, cu tematică fotografică".    

Electrizant este şi blogul  istoricului Florin Şperlea, ofiţer care, după ce a simţit praful de puşcă în Afganistan, a studiat peste Ocean, la Universitatea Stanford din Palo Alto, California. Redau din articolul "Pacepa - mai curat, mai uscat": "Este de tot hazul, de pildă, că angajaţii Direcţiei Informaţii Externe - despre care vă mărturisesc că aveam o părere ceva mai bună! - făceau eforturi să «codifice» capitala Austriei - Viena - prin «Viişoara», în schimb îşi informau şefii despre ecourile fugii lui Pacepa prin descrierea celor mai importante ziare austriece! Curată disimulare!". Iată doar vârful icebergului etichetat http://florinsperlea.blogspot.com/.

Incisiv este şi blogul celui care a condus Arhivele Militare, dr. Cornel Carp  (http://carp.weblog.ro/): "Simţul istoriei înseamnă la urma-urmei să conştientizezi că, dacă într-adevăr eşti ceea ce eşti, trebuie să laşi urme. Ei bine, spuneţi dumneavoastră, câţi politicieni din ultimii 15-20 de ani pot face faţă la o astfel de provocare? Este grav, pentru că lipsa simţului istoriei este un handicap cultural. Câţi politicieni, extrem de activi la cele lumeşti, nu sunt azvârliţi ulterior în cel mai deplin anonimat? Obişnuiţi în vârful clăii, cu o droaie de jurnalişti tropotind în jurul lor, îi vezi azi traversând bulevardul ca nişte umbre...".

Recent, a fost lansat blogul bilingv http://www.alexandru-grumaz.ro/. Autorul, generalul Alexandru Grumaz, a ab­sol­vit Universitatea Naţională de Apărare în SUA şi a fost di­plo­mat în China. Analizele sale politico-militare, precum ce­le intitulate "Kennedy Trap" şi "Palatul Schleissheim", au me­ri­tul de a ne reaminti cât de vital este şi astăzi, pentru Ro­mânia, Parteneriatul Strategic cu SUA. Asta într-o vreme în care unii aliaţi se întreabă, retoric, de ce trec în rezervă militarii cu studii peste Ocean. Simplu. Nu au plecat grumazul...

×
Subiecte în articol: editorial