x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cancerul Terrei: prostia, oportunitatea şi profitul

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 27 Aug 2011 - 21:00
Cancerul Terrei: prostia, oportunitatea şi profitul


'Domnule jurnalist, ce ai cu pro­pri­­­­­e­­­tatea privata? Ok, iti place pa­du­rea, dar crezi ca ar fi mai protejata de stat sau de biserica? Nu inteleg: vrei sa dispara oamenii, ca sa te plimbi dum­neata linistit pe poteci? Nu in­te­leg tipul asta de ecologism. Vei spu­ne ca n-am sapienta necesara. Asa o fi, nu e mare branza daca pierzi un cititor ca mine. Nu te obosi sa imi raspunzi' – ma sfadea nu de­mult intr-un comentariu cititorul 'Escu', dupa lectura unui editorial. In text, printre altele, condamnam comportamentul discretionar al celor care, devenind proprietari pe ma­rile ecosisteme vitale sau pe parti din acestea, le civilizeaza hulpav prin diverse investitii si, 'exploatand opor­tu­nitatile', afecteaza ireversibil ar­monia biodiversitatii. In discutie fu­se­se ecosistemul forestier, in care cei mai multi indivizi vad fie pa­du­rea, ca metri cubi de lemn – daca sunt industriasi, fie 'vanatul' – daca sunt vanatori, fie 'frumusetea pe­i­sa­ju­lui', numai bun de a fi asfaltat si populat cu hoteluri, piste de schi si carciumi turistice – daca sunt ho­te­lieri si turisti de automobil.

Tonul, vehementa superioara si pripa comentatorului – absolut pa­to­­g­no­monice pentru optica 'omul, stapanul naturii' –, nefiind un fapt izolat, merita lamuriri pe care nu le poate aduce o disertatie persuasiva, ci viata sau, dupa caz, moartea. Asta por­nind de la obligatoria premisa ca omul nu e singur pe Pamant, dar ca, daca nu va intelege acest fapt dumnezeiesc, respectandu-l, chiar va ramane singur.

Prima data cand am parcurs, pe jos si cu rucsacul in spate, drumul de la Obarsia Lotrului la Oasa a fost prin anii ’80. Fuseseram doi drumeti. Ur­ca­seram de la Petrosani in Parang, 'fa­cuseram' creasta masivului si, de la Lacul Calcescu, am coborat pe fi­rul Lotrului abia nascut din oglinda lui. Cainii ciobanesti de la stana de sub Varful Rosia ne mancasera intr-o noapte toate proviziile puse 'la rece' sub streasina cortului, mai putin zaharul, biscuitii si o conserva de fasole cu carnaciori care, pe in­tre­gul traseu ramas, avea sa capete nu­me cu articol hotarat, statut de per­soana fizica si de membru al echi­pei: 'Conserva'; dobandind si drep­tul de a fi conservata pana la o si­tuatie-limita. Am pus cortul dinjos de Podul Stefanului, in Luncile lui Rusalim, unde am petrecut o noapte. Seara prinsesem la lingurita doi pastravi pe care i-am fript pe jar, iar dimineata un ceai 'pe inima goa­la' ne-a fost de ajuns.

Drumul forestier ce insotea raul ve­nea de la Novaci, trecand pe sub Varful Urdele. Ceva mai jos, la Obarsia Lotrului, el se infurcea. Un drumeag curgea pe albie, spre ra­sa­rit, un altul urca pieptis spre nord, peste cumpana apelor. Coborand in cele din urma pe firul Tartaraului pana la confluenta acestuia cu Frumoasa, el purta drumetul la raul care, robindu-i pentru o viata pe scri­i­torii Ionel Pop si Mihail Sa­do­vea­nu, a nascut sub pana fiecaruia cate o carte celesta: 'O palma de rau' si 'Valea Frumoasei'. Am luat-o spre nord. O preumblare tihnita pe Frumoasa in amonte, spre iz­voa­re­le de sub Cindrel, ne-a aratat – lu­cru rar! – turme de pastravi sorindu-se in linul de sub casitele vechi, urme de urs si de ciute in nisipul malului si perechi-perechi de acvile ti­pa­toa­re, rotindu-se in largimi. De la un 'magazin forestier' izolat am cum­pa­rat doua paini care, alaturate re­zer­­velor pomenite – dintre care cea de tinerete nu era de colo! – ne-au ajuns pentru a strabate, tot pe jos, dis­tantele: Oasa, Poarta Raiului, Var­ful Sureanu si, in cele din urma, dru­meagul care, coborand pe Valea Prigoanei, ne-a scos la asfalt. Si nu imi pare deloc de prisos sa spun ca pe intregul drum de pamant, de la Urdele la Obarsia Lotrului, apoi pe Tartarau si Frumoasa pana la Oasa, nu am intalnit pe nimeni.

Nu demult s-a dat in folosinta 'Transalpina': 'cea mai inalta sosea montana din tara', cum anuntau, cu imbecil entuziasm, jurnalistii. Es­te exact parcursul descris mai ina­in­te, doar ca acum e asfaltat. Un pri­e­­ten mi-a telefonat cu amaraciune: in ul­tima duminica, pe traseul de la Obar­­sia Lotrului la Oasa s-a circulat 'bara la bara'. Doar s-a circulat, fiind­­ca 'facilitatile' – hotelurile, res­ta­­­­­u­­­­­r­­antele, terasele inca nu exista. Vor aparea insa cu singuranta.

'Nu inteleg: vrei sa dispara oa­menii, ca sa te plimbi dumneata li­nis­tit pe poteci?' – ma intreba citito­rul. Nu voiam sa ma plimb eu singur, ci voiam doar sa nu tulbur. Pe ni­meni. Nici pe oamenii care, cu un ruc­­sac in spinare, cauta in salbaticii so­­l­­it­u­dinea si linistea, nici pe ursii care, primavara, scormoneau in mu­su­­roa­iele iesite din zapezi, pascand, aco­­lo sub cer, ierburile fragede si nici pe cerbii care, toamna, isi purtau nun­­tile in golul alpin. Care, abia acum, populat cu autocare incarcate cu sedentari entuziasti si strabatut de masini 'bara la bara', pline cu tu­risti de volan si dezvoltatori, imi pare cu adevarat gol.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de