Dacă nu se producea o răzgândeală de proporții peste noapte în tabăra celor mai „pro-europeni” dintre „europenii” declarați, era evident că la Cotroceni se impunea „mutarea a doua” a președintelui Dan. Matematica politicii include logic „surpriza Veștea” la care a ajuns președintele din cauza îndărătniciei „blocului Bolojan”, cramponat în respingerea oricărei variante care ar asigura o majoritate pentru învestirea unui guvern fără greu digerabilul AUR.
Eugen Tomac a întocmit o listă de posibili miniștri care urmau să fie audiați de comisiile de specialitate ale Parlamentului, dacă se depășeau pașii din calendarul impus de regulile constituționale. Mulți sunt cunoscuți și prezentați ca „tehnocrați”, ceea ce pentru unii politicienii cu diplome emise în regim de urgență reprezenta o amenințare pentru viitor. Adică, dispare controlul politic pe actul de decizie tehnică, unde s-ar impune, în teorie, în primul rând competența.
Experiența ultimului guvern demis prin moțiune de cenzură a arătat însă cât de păguboase pentru țară au fost portofoliile ocupate de politicieni habarniști, unde nepregătirea în domeniul încredințat era acoperită cu „scutul” unor ideologii intransigente, cocktail care a anulat, chiar dincolo de evidențe, argumentele economice și tehnice. Situația miniștrilor interimari a dublat incompetențele, devenite reguli de funcționare în domeniile vitale - apărarea și energia - în care s-au promovat decizii recente de-a dreptul periculoase pentru siguranța națională.
„Reduta Bolojan”, surprinsă de desemnarea lui Veștea, sculată din somn, cu gălbenușul neînghițit, se regrupează pentru o „rezistență în munți”, pentru a declanșa o mișcare de gherilă. Adversarul liberalilor fidelizați în fixismul Bolojan în interiorul micii antante create împreună cu USR în coaliția pro-occidentală, a devenit, peste noapte, președintele României.
Pe Bolojan Ilie, surpriza l-a găsit la Chișinău. Are efectul unei a doua drone care îl prinde, metaforic vorbind, cu pantalonii în vine. Premierul demis răspunde printr-o declarație războinică, dar fără mijloace reale de contracarare. Împins pe margine, cu spectrul de a pierde, conform uzanței din partid, și șefia PNL după pierderea poziției de premier, Bolojan lansează declarații agresive către Cotroceni. Ironia de situație, după ce a respins numirea unui român basarabean ca premier, el perorează de la o tribună politică din Capitala Republicii Moldova, oferită de Maia Sandu, atacuri la adresa lui Nicușor Dan.
Această insurecție, anunțată de la Chișinău, nu cred că va avea mulți adepți, pentru că din ea nu se pot ocupa posturi. Varianta unui guvern în exil, după ce se vehiculează termenii puci, trădare, ingerință destabilizatoare, pare soluția hilară pentru Bolojan de „reperare” caragialească a onoarei.
Problema premierului desemnat creează pentru liberali o situație absolut nouă, primele declarații ale unor lideri fiind de respingere vehementă a deciziei de la Cotroceni. Cel mai dur apare a fi Ciprian Ciucu, primarul Capitalei, care vrea să iasă din haosul blocajului provocat de pornirea simultană a șantierelor și invazia ploșnițelor în spațiile publice aglomerate, cu deschiderea unui front potrivnic lui Nicușor Dan.
Deja, unii din PNL anunță că vor fi luate măsuri radicale pentru pedepsirea „trădătorului”, dar ei uită că statutar nu-l poți exclude instant pe prim-vicepreședintele Adrian Veștea, ales de congres ca mâna dreaptă a lui Bolojan Ilie. Teza pusă în circulație de comunicatorii PNL, în lipsă de argumente pentru a-l anatemiza pe Veștea, este „vina supremă” - desemnatul apare spontan ca un pesedist ascuns. Până una alta, liberalii rămași în ofsaid, cu Bolojan în brațe, speră să nu fie părăsiți și de USR, a cărui poziție nu este clară fără indicațiile din pădurile cu busola.
În spațiul dezbaterilor publice, lansarea „variantei Adrian Veștea” este analizată rapid și în cheia constituționalității. Aceste discuții se vor contorsiona în întrebarea tip „ce a fost întâi - oul sau găina?”, adică, modul de desemnare a succedat consultările cu partidele, sau pasul a fost bifat în discuțiile deja consumate din care a rezultat „varianta Tomac”?
Până ne vom clarifica, vom aștepta mulți ani să digerăm verdictul, după „modelul” și acum nelămurit al suspendării neconsumate a lui Băsescu prin celebra erată a unor judecători constituționali, care nu s-au spălat nici după decenii de rușinosul lor verdict… neconstituțional, scos cu forcepsul. Liberalii bolojeniști care mizează pe cartea constituționalității pentru a respinge decizia președintelui Dan se aliază astfel cu Simion și Georgescu, în cruciada aberantului „turului 2 înapoi”.
Dușmanul PSD, care trebuia „răpus” de liberali și useriști până sâmbătă noaptea târziu, este lăsat în pace duminică dimineața, pentru a declanșa războiul cu Palatul Cotroceni. Și iată cum Caragiale devine mereu actual, „Scrisoarea pierdută” se joacă în Modrogan: și dăi și luptă, dăi și luptă… și eu mă-nțeledzi, tocmai acuma să rămâi pe dinafară… fără coledzi!... Și cât p-ați, neicusorule, să nu m-aleg...”.
În timp ce liberalii se zbat în luptele intestine provocate de „indigestia Bolojan”, continuă protestele la nivel național față de legea salarizării. În plus, se profilează un conflict cu urmări greu de temperat în sistemul financiar-bancar, declanșat de decizia Consiliului Concurenței. Cabinetului, care avea oricum probleme grele de rezolvat, i se pune în cârcă o nouă povară pe lângă cele legate de PNRR și deficitul excesiv. Ce cai se vor înhăma la căruța guvernării pe care o impune starea de urgență economică nedeclarată încă?




