Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dezvoltarea exponenţială a tehnologiei şi liberalizarea dreptului la folosinţa ei a creat cantitatea care nu mai înseamnă ce însemna până nu demult. Orice analfabet bogat poate să-şi cumpere o tipografie, la care să tipărească în milioane de exemplare nişte cărţi pe care i le-au scris la comandă alţii, iar cu acestea să inunde pieţele, fără să i se impute impostura. Mai mult, analfabetul poate să cumpere conştiinţele tuturor comentatorilor cu credibilitate şi întreaga omenire să fie deturnată de la deprinderile şi măsurile ei de calitate într-o direcţie incontrolabilă.
Analfabetul bogat poate să-i cumpere angro şi pe eventualii contestatari, astfel ca drumul spre nonsens să pară mai productiv decât unul către un sens. E posibil, de asemenea, ca mai mulţi semidocţi frustraţi, dar putrezi de bogaţi să pună la punct un program mondial prin care să se răzbune pe şcoală şi pe luminaţi.
De fapt, lucrul acesta se şi întâmplă. Nişte mari cinici cu imense posibilităţi financiare au mondializat nişte autori fictivi de romane şi au pus la punct o producţie uriaşă de cărţi tip drog sentimental pe numele unor autori care nu există. Nişte inşi care ştiau să-şi ţină gura şi să-şi vadă interesele au jucat rolul scriitorilor, au dat interviuri, au apărut în presă şi la televizuini, au devenit vedete de larg consum conform unor scenarii create de marii cinici. Romanele autorilor care nu există – şi în numele cărora scriu câţiva "negri" mulţumiţi cu cât sunt plătiţi în condiţia de anonimi – se bucură de campanii publicitare mincinoase şi ele, şi anume că ar fi traduse în zeci de ţări. În realitate, acestea nu sunt cerute spre a fi traduse în zeci de ţări, ci sunt difuzate prin traduceri dirijate în reţelele de distribuţie din zeci de ţări. Iar în ţările unde marii cinici nu au creat reţele, se găsesc imediat editori cu un simţ sigur al câştigului gata să intre în rol.
În anul 1990 şi în anii următori, România a fost maculată de traducerile unei romanciere în vogă, al cărei rol mondial era jucat de o scriitoare cu o conştiinţă de cumpărat. Iar ce-i şi mai semnificativ pentru fenomen e că multe dintre romanele difuzate atunci la noi drept traduceri erau făcături autohtone ale unor frustraţi de judeţ. Unul dintre ei activa la Iaşi şi când s-a consumat fenomenul a reclamat, ca pe un merit democratic, o câtime din gloria americancei.
Lumea cărţilor şi a editurilor de conjunctură e mai plină de derbedei decât aceea a finanţelor şi a comerţului. Aici, contrafacerile sunt mult mai greu de separat de originale decât în producţia de ceasuri sau de blugi. Aici, s-a ajuns la pragul în care originalul seamănă a contrafacere.
Citește pe Antena3.ro
