x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Căpitan la bărcuţa

Căpitan la bărcuţa

de Tudor Octavian    |    28 Noi 2011   •   21:00

Psihiologia multimilor are par­tea ei de folclor, iar aceasta e tot atata stiinta, cat e si ironie. Adi­ca subiectivitate. In Braila co­pi­la­riei mele, grecii erau, dimpreuna cu bulgarii, evreii si turcii, majoritarii tuturor ca­te­goriilor de negot, iar pe Du­nare, falosii falosilor. Tot grecul, care vaslea la barcuta lui pe fluviu, isi zicea capitan.

Formula 'capitan la barcuta' in­tra­se nu numai in legenda co­mer­tului, ci si in apelativele co­mu­nitatii grecesti. Grecia de azi nu e alta decat cea dintotdeauna, nu­mai ca pozitia ei, in me­ca­ni­ca fi­nan­ciara a UE, ii evi­den­ti­a­za tra­ditia speculativa. Cine face turism in partea greceasca a Ciprului in­te­lege ce-i grecul, ca voiajor al tar­mu­rilor lumii si ca neam care – tot fol­clorul bra­i­lean il defineste – muta pranzul, cu o maslina, o coa­da de scrum­bie si un pahar de vin rosu.

In Ciprul grecesc de azi, servi­ci­i­le sunt toate, aproape fara ex­cep­tie, acoperite prin romani, rusi si alti disperati, care platesc cu 400 de euro dormitul si pun deopare alti 400. Ar mai fi un castig, care nu-i de neglijat, dar nici onorant nu-i. Servii straini ai turismului cipriot grec se multumesc, in foar­te multe cazuri, cu ce ramane pe me­se­le petrecerilor. Ciprul grecesc e, de la un capat la celalalt, un Eden al vacantelor. Dar cati bani din gestiunea Europei sunt falimentati – ca sa nu le zicem recuperati – aici in secret nu stie nimeni.

Nimeni n-o sa stie niciodata cat de bogati sunt grecii, fiindca averile Greciei nu seamana, in aproape nici o privinta, cu acelea ale nemtilor, bunaoara. Libanezii, care nici ei nu-s un neam de calici si care cutreiera oceanele, marile si pietele lumii, la concurenta cu grecii, de mii de ani, au un folclor foarte respectuos apropo de rivalii eleni. Un folclor in care ironia e dubulata de mult respect. Cum sa in­tre Grecia in faliment, cand nu e om cu oarece stare de pe continent care sa nu-si fi cheltuit macar un concediu intr-o insula greceasca?! Daca e s-o judecam dupa re­gu­lile economice ale Germaniei, Gre­cia e un cumul de vinovatii, dar un cumul care – gandesc nem­tii doamnei Merkozy – nu poate fi recuperat decat printr-o germa­ni­za­re a banului. Ar fi insa un genocid cultural sa-i iei grecului man­dria capitaniei de barcuta. Europa n-are cum sa realizeze psihologia ce­lui care isi traieste istoria nu doar pe o mie de insule, ci si pe li­ber­tatile albastre care le leaga. Or, se stie, regula apei este sa ocupe orice loc gol.

Pe mine, unul, palavrageala mai marilor EU, apropo de situatia dis­perata a Greciei, ma distreaza, fiindca disperarea reala nu e la greci, e la nemti si la francezi. Vor ei sa fie patronii Europei, sa aiba un imperiu fara razboi, iar grecii zic nu. Grecia e Grecia de milenii si deodata, hodoronc-tronc, au decis nemtii si francezii ca grecii traiesc gresit! Eu, romanul, ma simt frate cu grecul, fiindca si peste mine tot felul de venetici dau navala, in tara mea, ca sa-mi explice cum traiesc eu gresit si cum o sa ma faca ei sa traiesc perfect integrandu-ma. Adica facandu-ma una cu neantul.

×
Subiecte în articol: editorial