Psihiologia multimilor are partea ei de folclor, iar aceasta e tot atata stiinta, cat e si ironie. Adica subiectivitate. In Braila copilariei mele, grecii erau, dimpreuna cu bulgarii, evreii si turcii, majoritarii tuturor categoriilor de negot, iar pe Dunare, falosii falosilor. Tot grecul, care vaslea la barcuta lui pe fluviu, isi zicea capitan.
Formula 'capitan la barcuta' intrase nu numai in legenda comertului, ci si in apelativele comunitatii grecesti. Grecia de azi nu e alta decat cea dintotdeauna, numai ca pozitia ei, in mecanica financiara a UE, ii evidentiaza traditia speculativa. Cine face turism in partea greceasca a Ciprului intelege ce-i grecul, ca voiajor al tarmurilor lumii si ca neam care – tot folclorul brailean il defineste – muta pranzul, cu o maslina, o coada de scrumbie si un pahar de vin rosu.
In Ciprul grecesc de azi, serviciile sunt toate, aproape fara exceptie, acoperite prin romani, rusi si alti disperati, care platesc cu 400 de euro dormitul si pun deopare alti 400. Ar mai fi un castig, care nu-i de neglijat, dar nici onorant nu-i. Servii straini ai turismului cipriot grec se multumesc, in foarte multe cazuri, cu ce ramane pe mesele petrecerilor. Ciprul grecesc e, de la un capat la celalalt, un Eden al vacantelor. Dar cati bani din gestiunea Europei sunt falimentati – ca sa nu le zicem recuperati – aici in secret nu stie nimeni.
Nimeni n-o sa stie niciodata cat de bogati sunt grecii, fiindca averile Greciei nu seamana, in aproape nici o privinta, cu acelea ale nemtilor, bunaoara. Libanezii, care nici ei nu-s un neam de calici si care cutreiera oceanele, marile si pietele lumii, la concurenta cu grecii, de mii de ani, au un folclor foarte respectuos apropo de rivalii eleni. Un folclor in care ironia e dubulata de mult respect. Cum sa intre Grecia in faliment, cand nu e om cu oarece stare de pe continent care sa nu-si fi cheltuit macar un concediu intr-o insula greceasca?! Daca e s-o judecam dupa regulile economice ale Germaniei, Grecia e un cumul de vinovatii, dar un cumul care – gandesc nemtii doamnei Merkozy – nu poate fi recuperat decat printr-o germanizare a banului. Ar fi insa un genocid cultural sa-i iei grecului mandria capitaniei de barcuta. Europa n-are cum sa realizeze psihologia celui care isi traieste istoria nu doar pe o mie de insule, ci si pe libertatile albastre care le leaga. Or, se stie, regula apei este sa ocupe orice loc gol.
Pe mine, unul, palavrageala mai marilor EU, apropo de situatia disperata a Greciei, ma distreaza, fiindca disperarea reala nu e la greci, e la nemti si la francezi. Vor ei sa fie patronii Europei, sa aiba un imperiu fara razboi, iar grecii zic nu. Grecia e Grecia de milenii si deodata, hodoronc-tronc, au decis nemtii si francezii ca grecii traiesc gresit! Eu, romanul, ma simt frate cu grecul, fiindca si peste mine tot felul de venetici dau navala, in tara mea, ca sa-mi explice cum traiesc eu gresit si cum o sa ma faca ei sa traiesc perfect integrandu-ma. Adica facandu-ma una cu neantul.