Carnetul cu subiecte

Scriitorul de la pagina 3
Artiştii trecuţi de prima tinereţe par încă a aştepta ceva. Par a aştepta ca după anul 2000 să urmeze nu 2001, ci iarăşi 1999. Şi apoi tot aşa, 1990, 1970, 1950... * Scandalul iscat în jurul ideii că România e reprezentată prost de nişte expoziţii în Germania şi la New York e lipsit de subiect. În străinătate, nimeni nu face relaţia, atât de apăsat ca la noi, între o expoziţie oarecare şi ţara de unde vine omul.

Scriitorul de la pagina 3
Artiştii trecuţi de prima tinereţe par încă a aştepta ceva. Par a aştepta ca după anul 2000 să urmeze nu 2001, ci iarăşi 1999. Şi apoi tot aşa, 1990, 1970, 1950... * Scandalul iscat în jurul ideii că România e reprezentată prost de nişte expoziţii în Germania şi la New York e lipsit de subiect. În străinătate, nimeni nu face relaţia, atât de apăsat ca la noi, între o expoziţie oarecare şi ţara de unde vine omul. Relaţia se face numai când expoziţia e o mare reuşită. Chestiunea reprezentării naţionale se pune numai la bine, la foarte bine şi mai ales la excepţional. Explicaţia ţine de logica participării cantitative. Şi în Occident, numărul mediocrilor, al veleitarilor şi al ţicniţilor e mult mai mare ca al talentaţilor. Şi, apoi, arta e o problemă de individualitate, nu de mandat naţional. * Liberalii s-au lepădat atât de scurt de ministrul Muncii fiindcă omul s-a dovedit a fi doar ciubucar. Culpa lui penală e una măruntă şi numai vinile mărunte pot fi dovedite în Justiţie. Un ciubuc face mai mult rău partidului decât un jaf uriaş. Jaful, pentru că Justiţia oboseşte până să-i dea de capăt şi îl lasă în grija presei, aduce prestigiu. Jaful e o dovadă de putere. Un ministru meschin la câştig e un ministru prost. * În străinătate mi se pare că aud la tot pasul cuvinte româneşti. Întorc capul şi văd doi chinezi sau doi arabi. Ori chiar doi francezi. Fiecare vorbeşte pe limba lui. Cu toate acestea, din când în când ceva se potriveşte şi o frântură de frază îmi sună româneşte. Multora li s-a întâmplat acelaşi lucru, ceea ce înseamnă că aşteptăm să auzim vorbindu-se pretutindeni româneşte. * Unei vedete tv i-a murit soţia. Când apare din nou pe micul ecran, poporul vrea să vadă în ce chip suferă, dacă i s-a schimbat vocea, dacă e tras la faţă. * Povestea de prost gust a celui care se revoltă contra orânduirii sociale. Omul decide să nu mai respecte nici o regulă, dar începe cu regulile de circulaţie. Trece pe roşu şi e călcat de o maşină. În revoltă trebuie să fii ceva mai deştept ca în supărare. * Cum mă sfătuieşte un amic să-mi aleg restaurantul de sâmbătă seara: Nu te duce la Cutare, că acolo îţi verşi cafeaua pe pantaloni. Nici la cutare, că acolo te cerţi cu soţia. Nu e bun nici restaurantul x, pentru că am fost de două ori şi a început să plouă. * Eu compar spectacolele, filmele, concertele şi expoziţiile – spune patronul unui restaurant frecventat de artişti – cu mâncărurile. Unele filme sunt bune, dar nu te satură. Văd expoziţii care n-au nici un gust. Eu le numesc supă de apă. De la concertele de muzică modernă pleci ca de la o masă unde s-au servit sufleuri gătite de doamne în vârstă bolnave de stomac. La o seară de poezie m-am simţit de parcă am spart tot timpul seminţe. Arta trebuie să-ţi pice bine la stomac. * În Paris există apartamente atât de mici, încât veceul, care e pe hol, separat de baie, nu poate fi folosit decât de oameni foarte, foarte slabi. O doamnă, care dă cu chirie un astfel de apartament cu un veceu minuscul, a cărui uşă, contrar regulilor, se deschide în interior, îi refuză din capul locului pe obezi. Iar apartamentul stă multă vreme neocupat. Nu-i nimic, spune un domn supraponderal, cu un burtoi răsfrânt peste curea, o să stau cu uşa deschisă, când îl folosesc. Proprietăreasa clatină din cap cu scepticism. Uşa e lată de şaizeci de centrimetri, spune ea. Riscaţi să rămâneţi înţepenit. S-a mai întâmplat.