Cea mai buna metoda de a lucra rau

La o fabrica de mobila, unui lucrator sas, foarte pretuit pentru modul in care-si facea treaba, i s-a propus, contra unui salariu dublu, sa munceasca o luna prost.

La o fabrica de mobila, unui lucrator sas, foarte pretuit pentru modul in care-si facea treaba, i s-a propus, contra unui salariu dublu, sa munceasca o luna prost.

Patronii nu innebunisera peste noapte. Era vorba de un experiment stiintific. Atata doar ca subiectul nu trebuia sa stie. Cativa psihologi vroiau sa afle ce se intampla in capul unei persoane, care concepe meseria intr-un fel, atunci cand i se cere dintr-o data sa nu mai fie ea. In fabrica de mobila, binele insemna ca obiectul trebuia facut numai o data si numai in felul in care era stabilit prin proiect. Nu puteai sa spui: l-am gresit, pardon, o iau de la capat. Mai binele avea, de asemenea, o definitie limpede. Mai binele insemna mai repede. Deci, nu modificand tu proiectul, fiindca te credeai mai destept ca inginerii si sefii. Vrednicului sas i s-a cerut sa fie creativ in eroare.

Pentru psihologi, era important sa vada in cate feluri isi facea cale romanescul "merge si asa", intr-un atelier unde masinile nu greseau decat daca erau programate sa taie, sa lustruiasca si sa imbine lemnul dupa alte reguli. Masina putea sa se strice, dar de gresit, numai omul gresea.

Neamtul, fiindca de aia era sasul cel mai bun in bransa, ca era neamt, a cerut precizari. "Daca am sti ce sa-ti cerem - i-au zis patronii - ar mai fi cazul sa-ti dublam leafa? Descurca-te." Cel mai bine se descurca oamenii care s-au nascut incurcati. Mesterul s-a pus pe gandit si si-a dat seama repede ca ganditul era adevarata problema. Clauza de baza a noului sau contract era ca mobila proasta trebuie sa arate ca si cum ar fi fost buna. Si pana a i se schimba munca subiectul experimentului sasul gandise, doar ca nemteste. Intrebarea, care-l tinea pe el fruntas, era: cum sa fac sa nu ma abat deloc de la reguli? Acum prin cap ii alerga in toate directiile o multime de intrebari romanesti. Dupa o saptamana, timp in care n-a reusit sa strice nimic, fiindca ar fi trebuit sa intervina la masini, iar ca sa stranga suruburile anapoda nu-l lasa inima, omul s-a dus la patroni si le-a marturisit ca nu e in stare sa munceasca prost. Ca voia sa stie clar ce se asteapta de la el. "Dar ai in sectie oameni de care nu esti multumit?" au intrebat patronii. "Destui" a raspuns sasul. "E simplu, fa ca ei", l-au indemnat patronii. "Sa vin beat?", a intrebat mesterul. "Daca asta e, bea si matale", l-au ajutat patronii. "Poate ca de aceea strica ei produsul, pentru ca vad dublu." La sfarsitul lunii, sasul s-a dat batut: nu putea sa lucreze prost. Nu-i era de ajuns o luna ca sa puna la punct un plan al lucrului prost. Trebuia sa fie un plan foarte nemtesc, ca sa nu dea gres. Un plan atat de bun al lucrului de mantuiala, incat sa merite rasplata. Si sa-i garanteze o productie mai proasta ca a celorlalti. Sa fie tot el primul.