Clasa Pistolius

George (Jiji) Becali a scăpat de închisoare, primind condamnare cu suspendare. Huidu a scăpat de închisoare, primind condamnare cu suspendare. Gică Popescu a scăpat de închisoare, primind condamnare cu suspendare.

Mă opresc la trei exemple, dar aș putea continua pagini întregi.

Personalitățile cu bani nu fac închisoare, indiferent de infracțiunile pe care le comit. Nu doar la noi, ci pretutindeni. Contraexemplele sunt foarte puține și se datorează aproape exclusiv pierderii contactului cu realitatea de către împricinați, ulterior comiterii unei (prime) infracțiuni, ceea ce duce la recidivă sau incapacitate de urmare a liniei de apărare stabilită de avocații gras plătiți.

Cap de afiș pe plan internațional este, acum, cazul atletului paralimpic și olimpic Oscar Pistorius, cel poreclit înainte Blade Runner (fiindcă aleargă pe proteze metalice), iar acum Blade Gunner. Acesta și-a ucis iubita, fotomodelul Reeva Steenkamp, cu patru focuri de pistol – de unde și a doua poreclă, Pistolius.

Zilele acestea se desfășoară procesul asasinului handicapat, care se apără susținând că nu a fost crimă, ci o regretabilă eroare. Era cu iubita în pat, s-a dat jos să închidă o ușă, a auzit zgomot în baie, și-a înhățat arma, a strigat, apoi a tras. După care a realizat că Reeva nu era în pat și a descoperit-o, în agonie...

De partea cealaltă, procurorii susțin teza crimei cu premeditare cu următoarele argumente: între cei doi au avut loc certuri anterioare; Pistorius le-a fi declarat anchetatorilor că a auzit o femeie țipând și, totuși, a mai tras două focuri de armă; în fine, un vecin a auzit focurile de armă și a ieșit în balcon, de unde a văzut locuința lui Pistorius și Reevei iluminată – ceea ce contrazice afirmația acuzatului, cum că locuința era în întuneric.

Apar și detalii picante – anchetatorii au găsit sticle cu testosteron și siringi în locuința lui Pistorius, fapt care aruncă o mare umbră și asupra carierei sportive a sudafricanului.

Indiferent dacă este sau nu criminal sau doar victima paranoiei (susține că doarme cu pistolul sub pernă, de frica atacatorilor), Oscar Pistorius va scăpa, cel mai probabil, cu cel mult câțiva ani de închisoare ușoară. Asta, dacă nu va claca, pentru a face o confesiune completă în zilele următoare.

Procuratura nu a prezentat, până acum, probe zdrobitoare, care să susțină teoria crimei cu premeditare dincolo de orice dubii. Un avocat abil va reuși să ridice semne de întrebare atât în ceea ce privește mărturia veninului, cât și asupra declarației inițiale a lui Pistorius. Când ești într-o asemenea stare de surescitare, nu mai reții detaliile și poți avea o percepție deformată a realității.

Desigur, altfel ar putea sta lucrurile, dacă, în locul lui Pistorius ar fi un oarecare sudafrican, cu avocat din oficiu. Cum altfel ar fi stat lucrurile, dacă în locul lui Becali, Huidu sau Popescu ar fi fost trei „icsulești” din România.

Când o personalitate cu bani moare în urma unei boli, poți fii sigur că medicina nu putea face mai multe pentru ea/el sau că a dat colțul din prea multă prostie (refuzul tratamentului, incapacitate de decizie în privința tratamentului, a clinicii/spitalului unde să fie aplicat). Când moare un oarecare, suspiciunea de malpraxis este la ordinea zilei, cel puțin în România și în multe alte țări sărace.

În fața Justiției și a Medicinei ar trebui să fim egali cu toții. Sunt drepturi universale ale omului, consfințite ca atare în constituții, carte, directive – toate legile posibile. O mare, imensă, universală ipocrizie. În realitate, avem Clasa Pistolius: câteva milioane de oameni, la scară planetară, care nu dau socoteală, cu adevărat, nimănui, în această viață – fapt universal cunoscut și acceptat. Legile sunt pentru cei șapte miliarde de oameni care șmotruiesc pentru ca „ființele superioare” să își păstreze privilegiile. Inclusiv pe acela de a ucide și de a scăpa basma curată sau cu o pată ușoară, ce iese cu veniș.