x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Comerţul de artă: Preţuri şi cote

Comerţul de artă: Preţuri şi cote

de Tudor Octavian    |    05 Noi 2011   •   21:00

Casele de licitatii GOLDART si ALIS au publicat, an de an, cataloage cu reproduceri ale celor mai bine vandute lucrari – pictura, sculptura si grafica – dimpreuna cu preturile acestora. Casa de licitatii ARTMARK tipareste, in ultima vreme, niste volume numite "INDEXUL ARTMARK – Bursa pietei romanesti de arta", avand si un subtitlu lamuritor si anume "Catalog de randamente anuale (1995-2010) ale celor mai tranzactionati artisti romani". INDEX-ul monitorizeaza van­za­rile de opere de arta plastica tranzactionate in toate cele sapte case de licitatii (auctiuni) din tara in ideea de ale sluji celor interesati sa realizeze evolutia preturilor record si medii care, in timp, devin baza cotelor si consolideaza statutul de investitie al lucrarilor de arta.

Ca orice investitie, si aceasta, in obiecte si opere de arta, pri­mes­te o seama de certificari la achizitie, certificari care devin repere vitale in biografia obiectului. Nu-i un secret pentru ni­meni ca operele de arta au bi­o­grafii. E destul ca sa ne referim doar la Mona Lisa (Gioconda), celebrissimul tablou de la Luvru al lui Da Vinci, ca sa intelegem in ce chip se implinesc istoric aceste biografii.

Preturile si cotele sunt nu nu­mai parte din povestea operei de arta, dar sunt parte indispensabila. De-a lungul anilor si ele isi traiesc propria viata si propria poveste. Obisnuim sa vorbim de valoarea lucrului de arta ignorand adesea o realitate si anume ca e nevoie de un sistem de valorizare care sa de­fineasca valoarea de piata. In conceptul de valoare sunt cuprinse multe componente incepand cu valoarea afectiva, dar numai piata libera si circulatia neingradita dau preturi si, in final, cotatii.

Pana in anul 1990, lucrarile comercializate in galeriile Fondului Plastic si in Consignatii aveau preturi fixe, decise de nis­te comisii dominate de interesati si de neaveniti. Sefii breslei isi hotarau singuri, in comisii in­trunite tot de ei, preturile cre­a­ti­i­lor lor. Ceea ce era o absurditate, fiindca un grup de su­biec­tivi nu pot aprecia decat ten­dentios importanta operelor altor subiectivi. Cotele operelor de arta romanesti acum se construiesc de catre piata, in te­me­iul pre­­turilor obtinute prin jocul ce­rerii si al ofertei. Cotele sunt clase me­­dii de preturi obtinute de-a lungul ­timpului de lucrarile unui autor si reflecta interesul unui numar ma­re si variat de cli­enti de pretu­tin­deni pentru opera acelui autor. Pentru ne­gus­tori si pentru fidelii pie­telor de arta de pretutindeni se ti­pa­resc anual carti de cotatii in­ter­na­­t­i­onale, care reprezinta un punct de plecare in stabilirea pre­tu­rilor obiectelor aduse la vanzare pe pietele locale. Pre­tu­rile si cotele sunt intr-o continua evolutie in sus si in jos, dar cresc sau scad in functie de priceperea negustorilor, de convulsiile pietei si de modificarea gustului clientilor. Ca sa poti duce o treaba pana la capat, trebuie sa incepi de undeva si sa ai niste jaloane de parcurs. Preturile din magazine si din licitatii si cotele din volumele de cotatii sunt jaloanele optime.

×
Subiecte în articol: editorial