Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Casele de licitatii GOLDART si ALIS au publicat, an de an, cataloage cu reproduceri ale celor mai bine vandute lucrari – pictura, sculptura si grafica – dimpreuna cu preturile acestora. Casa de licitatii ARTMARK tipareste, in ultima vreme, niste volume numite "INDEXUL ARTMARK – Bursa pietei romanesti de arta", avand si un subtitlu lamuritor si anume "Catalog de randamente anuale (1995-2010) ale celor mai tranzactionati artisti romani". INDEX-ul monitorizeaza vanzarile de opere de arta plastica tranzactionate in toate cele sapte case de licitatii (auctiuni) din tara in ideea de ale sluji celor interesati sa realizeze evolutia preturilor record si medii care, in timp, devin baza cotelor si consolideaza statutul de investitie al lucrarilor de arta.
Ca orice investitie, si aceasta, in obiecte si opere de arta, primeste o seama de certificari la achizitie, certificari care devin repere vitale in biografia obiectului. Nu-i un secret pentru nimeni ca operele de arta au biografii. E destul ca sa ne referim doar la Mona Lisa (Gioconda), celebrissimul tablou de la Luvru al lui Da Vinci, ca sa intelegem in ce chip se implinesc istoric aceste biografii.
Preturile si cotele sunt nu numai parte din povestea operei de arta, dar sunt parte indispensabila. De-a lungul anilor si ele isi traiesc propria viata si propria poveste. Obisnuim sa vorbim de valoarea lucrului de arta ignorand adesea o realitate si anume ca e nevoie de un sistem de valorizare care sa defineasca valoarea de piata. In conceptul de valoare sunt cuprinse multe componente incepand cu valoarea afectiva, dar numai piata libera si circulatia neingradita dau preturi si, in final, cotatii.
Pana in anul 1990, lucrarile comercializate in galeriile Fondului Plastic si in Consignatii aveau preturi fixe, decise de niste comisii dominate de interesati si de neaveniti. Sefii breslei isi hotarau singuri, in comisii intrunite tot de ei, preturile creatiilor lor. Ceea ce era o absurditate, fiindca un grup de subiectivi nu pot aprecia decat tendentios importanta operelor altor subiectivi. Cotele operelor de arta romanesti acum se construiesc de catre piata, in temeiul preturilor obtinute prin jocul cererii si al ofertei. Cotele sunt clase medii de preturi obtinute de-a lungul timpului de lucrarile unui autor si reflecta interesul unui numar mare si variat de clienti de pretutindeni pentru opera acelui autor. Pentru negustori si pentru fidelii pietelor de arta de pretutindeni se tiparesc anual carti de cotatii internationale, care reprezinta un punct de plecare in stabilirea preturilor obiectelor aduse la vanzare pe pietele locale. Preturile si cotele sunt intr-o continua evolutie in sus si in jos, dar cresc sau scad in functie de priceperea negustorilor, de convulsiile pietei si de modificarea gustului clientilor. Ca sa poti duce o treaba pana la capat, trebuie sa incepi de undeva si sa ai niste jaloane de parcurs. Preturile din magazine si din licitatii si cotele din volumele de cotatii sunt jaloanele optime.
Citește pe Antena3.ro
