x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Concert de nai fără microfon până scuipi sânge

0
Autor: Florin Condurateanu 28 Oct 2020 - 07:10
Concert de nai fără microfon până scuipi sânge


Toată planeta vorbea şi asculta naiul de poveste al lui Gheorghe Zamfir. Cânta muzică religioasă în marile catedrale ale lumii, naiul lui Zamfir interpreta şi Vivaldi, şi muzică pop. Eu n-am auzit pur şi simplu plângând un instrument, cum o făcea naiul în suflarea lui Zamfir… „De ce m-aţi luat de lângă boi, de ce m-aţi luat de-acasă”. Filozofia artei exprimate de Gheorghe Zamfir nu se putea uita, naiul e mai vechi decât omul, are vârsta naturii, este o trestie ruptă prin care sufla vântul. Naiul poate tălmăci dumnezeieşte orice muzică, fiindcă nu e atins de tehnică, în tuburile lui se toarnă doar ceară de albine, misterioasele insecte ale Universului. Mi-a istorisit Gheorghe Zamfir, în interviul pe care i l-am luat înainte de 1989, că a cântat la nai în uriaşa sală-scoică din Sydney fără microfon, acompaniat de o orgă gigant cu tuburi de zece metri. A suflat în nai până, două zile, a scuipat sânge, de la acel efort neimaginabil. Există atâta dăruire şi sacrificiu pe scenă, încât devotamentul unor artişti a rămas în legendă. Vocea măiastră a lui Aurelian Andreescu continuă să ocupe prima treaptă a podiumului, dar sănătatea lui se deteriorase în asemenea măsură, încât la ultima apariţie într-un spectacol a fost urcat pe sus pe scenă, sprijinit zdravăn de subsori. Nae Lăzărescu, cel care s-a identificat cu revista românească, se lupta cu grele necazuri de sănătate. Ca să apară pe scenă, a cerut să i se croiască o cămaşă foarte largă, care să mascheze punga medicală în care se drena proaspăta intervenţie chirurgicală. Maria Lătăreţu, cea mai cristalină şi genială voce din folclorul românesc, a murit pur şi simplu în spectacol. Promisese că va da un recital într-un oraş din nordul Moldovei, nu s-a simţit în putere, dar a tras de ea pentru a-şi respecta promisiunea. A parcurs sute de kilometri, a cântat ridicând sala în picioare, a ieşit în culise, a scos un ţipăt când s-a spart vasul de sânge în creier şi a murit.  

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de