x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Condamnaţi la locul de muncă.

0
Autor: Tudor Octavian 15 Mai 2011 - 21:00

Chiar si in epocile de declin economic, elementul normal e regula, iar anormalul exceptia. De aceea, normalul nu intereseaza ca subiect de ziar sau comentariu tv, pentru ca e regula: E viata de fie­care zi. O majoritate coplesi­toare isi vede de treaba, iar un procent dezor­donat din populatia tarii im­pune un plus de reactie in politie, in justitie si in administratia publi­ca. Tot mai des, guvernantii repro­sea­za mediei ca e dinadins critica si ca ignora lucrurile bune, adica normale ale guvernarii. Un fost sef de-al meu, care facea mare caz de puterea sa, vorbea, ca despre un merit, de faptul ca putea sa-mi faca mult rau, dar se controla. In gandirea sa, raul era un atribut major al puterii, un drept definitoriu.

Insa el, fiindca era om cumsecade, renuntase la acest mijloc de baza al sefiei. Se considera un ins superior pentru ca avea dreptul la un rau, fara a da socoteala nimanui, si nu se slujea de el. Cam asa vad meritele guvernarii domnului Boc si purtatorii sai de laude. Tot romanul trebuie sa mearga la munca, dar faptul ca premierul si minstrii sai merg si ei la munca e un sacrificiu, daca nu si o chestiune de eroism. Guvernarea buna nu-i o favoare, nici un sacrificiu. Nimeni nu ajunge sus silit. Guvernantii, care se cred niste crucificati in cauza binelui public, sunt un pericol, deoarece fac din normalitate o virtute, un blazon si un motiv de glorificare.

Ca si cum ar trudi la Fukushima, cu moartea la usa. Domnul Boc merge zilnic la serviciu, ca si mine, ca oricare cetatean. Nimeni nu trebuie sa-i fie recunoscator pentru ca merge la serviciu, ca a acceptat sa fie premier si conduce Guvernul. N-a fost condamnat la locul de munca in functia de premier. Iar daca nu stia si care ii sunt servitutile, se cheama impostura. Postura presupune informare, profesionalism, cunoastere cu tot binele si cu tot raul meseriei. Domnul Boc are o mare problema. Si nu la rezultatele mandatului sau, ci la modul in care concepe relatia sa de prim-ministru cu fiecare ce­tatean. Domnul Boc nu vor­beste, el oficiaza. In tara guvernata de el nu exista persoane, ci categorii sociale, multimi si situatii statistice. Pe indivizi poate sa-i ia dracul, important e binele categoriei. Or, aceasta e chiar esenta comunismului: binele general, cu sacrificarea individului.

Un premier bun e si un mod de adresare credibil. Din felul in care cuvanta catre popor premierul, cand isi explica deciziile si consecintele acestora, omul de rand in­telege ca Guvernul ne vrea nu­mai binele, dar noi, indivizii, suntem incapabili sa facem deosebirea dintre bine si rau. Ca si in cazul fostului meu sef dis­cre­ti­o­nar, eu, cetateanul, trebuie sa ma caut la doctor, fiindca nu-l res­pect destul pe omul care mi-ar pu­tea sigila gura, pana ce-mi va asi­g­u­ra un standard de fericire, dar omul asta e bun si imi permite sa cartesc si sa-mi pun intrebari, ca sa ia si el o nota mare macar de la UE. Fiind­ca din tara nu prea sunt nadejdi.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de