Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar si in epocile de declin economic, elementul normal e regula, iar anormalul exceptia. De aceea, normalul nu intereseaza ca subiect de ziar sau comentariu tv, pentru ca e regula: E viata de fiecare zi. O majoritate coplesitoare isi vede de treaba, iar un procent dezordonat din populatia tarii impune un plus de reactie in politie, in justitie si in administratia publica. Tot mai des, guvernantii reproseaza mediei ca e dinadins critica si ca ignora lucrurile bune, adica normale ale guvernarii. Un fost sef de-al meu, care facea mare caz de puterea sa, vorbea, ca despre un merit, de faptul ca putea sa-mi faca mult rau, dar se controla. In gandirea sa, raul era un atribut major al puterii, un drept definitoriu.
Insa el, fiindca era om cumsecade, renuntase la acest mijloc de baza al sefiei. Se considera un ins superior pentru ca avea dreptul la un rau, fara a da socoteala nimanui, si nu se slujea de el. Cam asa vad meritele guvernarii domnului Boc si purtatorii sai de laude. Tot romanul trebuie sa mearga la munca, dar faptul ca premierul si minstrii sai merg si ei la munca e un sacrificiu, daca nu si o chestiune de eroism. Guvernarea buna nu-i o favoare, nici un sacrificiu. Nimeni nu ajunge sus silit. Guvernantii, care se cred niste crucificati in cauza binelui public, sunt un pericol, deoarece fac din normalitate o virtute, un blazon si un motiv de glorificare.
Ca si cum ar trudi la Fukushima, cu moartea la usa. Domnul Boc merge zilnic la serviciu, ca si mine, ca oricare cetatean. Nimeni nu trebuie sa-i fie recunoscator pentru ca merge la serviciu, ca a acceptat sa fie premier si conduce Guvernul. N-a fost condamnat la locul de munca in functia de premier. Iar daca nu stia si care ii sunt servitutile, se cheama impostura. Postura presupune informare, profesionalism, cunoastere cu tot binele si cu tot raul meseriei. Domnul Boc are o mare problema. Si nu la rezultatele mandatului sau, ci la modul in care concepe relatia sa de prim-ministru cu fiecare cetatean. Domnul Boc nu vorbeste, el oficiaza. In tara guvernata de el nu exista persoane, ci categorii sociale, multimi si situatii statistice. Pe indivizi poate sa-i ia dracul, important e binele categoriei. Or, aceasta e chiar esenta comunismului: binele general, cu sacrificarea individului.
Un premier bun e si un mod de adresare credibil. Din felul in care cuvanta catre popor premierul, cand isi explica deciziile si consecintele acestora, omul de rand intelege ca Guvernul ne vrea numai binele, dar noi, indivizii, suntem incapabili sa facem deosebirea dintre bine si rau. Ca si in cazul fostului meu sef discretionar, eu, cetateanul, trebuie sa ma caut la doctor, fiindca nu-l respect destul pe omul care mi-ar putea sigila gura, pana ce-mi va asigura un standard de fericire, dar omul asta e bun si imi permite sa cartesc si sa-mi pun intrebari, ca sa ia si el o nota mare macar de la UE. Fiindca din tara nu prea sunt nadejdi.
Citește pe Antena3.ro
