Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-am văzut intr-un film de amator, făcut de un amic pe plajă la Costineşti, şi nu m-am recunoscut. Mă ştiam cum sunt in oglinda mică, din baie, nu şi in intregul prezenţei mele printre semeni. Altfel spus, intr-o oglindire multiplă. Că nu m-am plăcut n-ar fi fost nimic.
M-am văzut intr-un film de amator, făcut de un amic pe plajă la Costineşti, şi nu m-am recunoscut. Mă ştiam cum sunt in oglinda mică, din baie, nu şi in intregul prezenţei mele printre semeni. Altfel spus, intr-o oglindire multiplă. Că nu m-am plăcut n-ar fi fost nimic. Mai inainte de a mă descoperi in individul crispat şi caraghios din film, felul de a fi al acestuia mi-a stărnit un soi de compasiune jenantă. Mi-a amintit de modul de a se mişca al lui Woody Allen, actorul evreu, care a izbutit să văndă ca pe un atu spiritual talentul de a fi in permanenţă inoportun.
Cu imaginea mea in oglinda din baie m-am consolat de mult. Văzănd filmul, mi-am dat seama că ar fi fost bine, dacă s-ar fi putut, să trăiesc un timp printre oglinzi, să mă văd - datorită lor - şi cu ochii celorlalţi. Oglinda nu e un dublu al infăţişării noastre, e privirea celorlalţi. Prima oară cănd mi-am dat seama că oglinda e mai mult decăt un ciob de sticlă, in care te uiţi cănd te bărbiereşti, a fost in urmă cu 30 de ani, după ce am citit cartea "Oglinda" a lui Jurgis Baltruşaitis. Un studiu savant interesănd filozofia şi istoria obiectului. Pe atunci nu bănuisem căt de imens e subiectul.
Cine vizitează Versailles-ul realizează dacă această realitate uimitoare nu-i blochează puterea de a judeca rolul oglinzilor in formarea nobilimii. Patroana unei Academii de modelling din America de Sud vorbea, intr-un reportaj privitor la rotunjirea inteligenţei la fetele sale, despre "increderea căpătată in faţa oglinzii". Oglinda inseamnă conştientizarea eului. Nu poţi să obţii răspunsuri folositoare dacă nu-ţi pui intrebări potrivite. Şi nu atăt răspunsuri plăcute minţii, căt soluţii de viaţă.
Occidentul face mult caz pe consumul de săpun şi de pastă de dinţi pe locuitorul din vestul continentului, părănd a ignora cauza cauzei, care e consumul mare de oglinzi per individ.
Patroana acelei faimoase Academii de modelat frumuseţi din Columbia observa că probele de admitere in şcoala ei au ca idee de căpătăi capacitatea elevei de a evolua intelectual, conştientizănd construcţia frumuseţii. La admitere nu sunt primite din oficiu fetele care reţin, de la prima privire, prin armonie şi sex-appeal, ci acelea cu personalitate, care vădesc talent in conştientizarea conceptului de frumuseţe. Nu dulcicuţele care se adoră maimuţărindu-se in oglindă, ci fiinţele complexe, care se perfecţionează, in sensul stăpănirii cauzelor şi efectelor armoniei. Savanta patroană a faimoasei Academii vorbea despre oglindă ca despre un obiect cu viaţă interioară, despre cum trebuie să devii prieten cu oglinda şi să-i accepţi cu multă raţiune adevărurile, despre simbioza realitate-oglindire, despre rolul profund civilizator al oglinzii. Nimeni nu le poate invăţa pe fetele mele ce pot obţine din prezenţa lor spunea patroana mai bine decăt reuşesc singure, instruindu-se să lucreze tot timpul cu oglinda.
Lucrul cu oglinda - iată un tip de şcolire superioară la care nu m-aş fi găndit niciodată.
Cu imaginea mea in oglinda din baie m-am consolat de mult. Văzănd filmul, mi-am dat seama că ar fi fost bine, dacă s-ar fi putut, să trăiesc un timp printre oglinzi, să mă văd - datorită lor - şi cu ochii celorlalţi. Oglinda nu e un dublu al infăţişării noastre, e privirea celorlalţi. Prima oară cănd mi-am dat seama că oglinda e mai mult decăt un ciob de sticlă, in care te uiţi cănd te bărbiereşti, a fost in urmă cu 30 de ani, după ce am citit cartea "Oglinda" a lui Jurgis Baltruşaitis. Un studiu savant interesănd filozofia şi istoria obiectului. Pe atunci nu bănuisem căt de imens e subiectul.
Cine vizitează Versailles-ul realizează dacă această realitate uimitoare nu-i blochează puterea de a judeca rolul oglinzilor in formarea nobilimii. Patroana unei Academii de modelling din America de Sud vorbea, intr-un reportaj privitor la rotunjirea inteligenţei la fetele sale, despre "increderea căpătată in faţa oglinzii". Oglinda inseamnă conştientizarea eului. Nu poţi să obţii răspunsuri folositoare dacă nu-ţi pui intrebări potrivite. Şi nu atăt răspunsuri plăcute minţii, căt soluţii de viaţă.
Occidentul face mult caz pe consumul de săpun şi de pastă de dinţi pe locuitorul din vestul continentului, părănd a ignora cauza cauzei, care e consumul mare de oglinzi per individ.
Patroana acelei faimoase Academii de modelat frumuseţi din Columbia observa că probele de admitere in şcoala ei au ca idee de căpătăi capacitatea elevei de a evolua intelectual, conştientizănd construcţia frumuseţii. La admitere nu sunt primite din oficiu fetele care reţin, de la prima privire, prin armonie şi sex-appeal, ci acelea cu personalitate, care vădesc talent in conştientizarea conceptului de frumuseţe. Nu dulcicuţele care se adoră maimuţărindu-se in oglindă, ci fiinţele complexe, care se perfecţionează, in sensul stăpănirii cauzelor şi efectelor armoniei. Savanta patroană a faimoasei Academii vorbea despre oglindă ca despre un obiect cu viaţă interioară, despre cum trebuie să devii prieten cu oglinda şi să-i accepţi cu multă raţiune adevărurile, despre simbioza realitate-oglindire, despre rolul profund civilizator al oglinzii. Nimeni nu le poate invăţa pe fetele mele ce pot obţine din prezenţa lor spunea patroana mai bine decăt reuşesc singure, instruindu-se să lucreze tot timpul cu oglinda.
Lucrul cu oglinda - iată un tip de şcolire superioară la care nu m-aş fi găndit niciodată.
