Contul curent pe plus înseamnă nivel de trai pe minus

Contul curent extern al României s-a echilibrat, ajungând în unele din ultimele luni chiar pe plus. Aceasta înseamnă că, în operaţiunile curente cu străinătatea (schimburi comerciale de mărfuri şi servicii şi diferite transferuri necomerciale), intrările de bani în ţară depăşesc ieşirile. Căci, evident, dacă ieşirile sunt cele care depăşesc întrările avem de-a face cu un deficit. Totdeauna, însă, semnificaţia din punct de vedere economic a situaţiei concrete trebuie interpretată prin corelaţie cu cea a contului de capital, care evidenţiază balanţa transferurilor financiare pe termen lung. Ieşirile mai mari decât intrările în contul curent înseamnă de fapt că finanţări externe acoperă deficitul, traducându-se într-o îndatorare. Iar în cazul unei ţări îndatorate, trecerea de la un deficit la un excedent în contul curent nu semnifică un fapt neapărat pozitiv, cum ar exista tentaţia să se aprecieze, ci mai degrabă oprirea unor intrări financiare, care nu mai sunt în măsură să compenseze ieşirile, fiind vorba concret de plăţi nete din datoria acumulată care nu pot fi făcute decât prin scăderea nivelului de trai.

Aceasta este din păcate integralmente situaţia României! După deficitele uriaşe şi prelungite din contul curent în anii 2000 – care au fost generate de creditele acordate din bani externi de către băncile străine pentru un consum nefinanţabil intern şi care au dus la o gravă îndatorare externă – oprirea finanţării externe de către aceleaşi bănci începând din 2009 a subţiat treptat nivelul intrărilor financiare. Consumul intern a coborât spre cotele posibilităţilor economice şi, cererea internă scăzând, s-a subţiat presiunea importurilor, principala cauză a deficitului postdecembrist al contului curent. Aceasta, în vreme ce a sporit presiunea plăţii datoriei externe.

În 2013, buba a spart! Deficitul din contul curent, considerat aproape cronic, a fost înlocuit de un excedent! Cea mai simplă explicaţie este că intrările de finanţări noi în contul de capital au devenit atât de mici încât nu mai compensează nici măcar rambursarea creditelor vechi, plăţile pentru acestea fiind acoperite acum din restrângerea cheltuielilor (ieşirilor) în operaţiunile curente, care, pe cât au fost limitate, au ajuns să fie depăşite chiar şi de subţiatele (şi ele) intrări din aceste operaţiuni. Plata netă se face evident din reducerea nivelului de trai! Scopul programului FMI a fost atins! Un scop despre care însă programul nu putea vorbi! Nu numai că scăderea nivelului de trai nu putea fi pusă pe afiş, dar în joc era de fapt baliverna principală pe care o tot vântură FMI şi colegii săi colonialişti de la Bruxelles în încercarea de a-l împopoţona pe împăratul care este gol puşcă : anume că România nu dispune de bani şi că trebuie să vină capitalul internaţional pentru a o face să funcţioneze. Or, un cont curent echilibrat sau în excedent înseamnă nimic altceva decât că România fiinţează doar pe banii ei, buni sau răi, mulţi sau puţini, dar cu niciun aport din afară!