Corijentul la matematică şi Smărăndiţa Popii

Este de necontrazis că soarta se joacă de-a bâza cu oamenii, că îi întoarce când pe faţă când pe dos, ca pe o clătită. Şi în privinţa drumului vieţii - conform metaforei „aţa de pe mosorel” -, în privinţa iubirilor, în privinţa lozului la loterie, ba chiar în legătură cu alegerea carierei. În satul lui de pe meleagurile Neamţului, Vasile Muraru a fost tot mereu poreclit „ţăranul cu bibliotecă”, îi plăcea teribil să citească, cu posibilităţile lui modeste îşi adunase şi o zestre de cărţi. Familia îl şi vedea dascăl, numai că o serbare de sfârşit de an la şcoală i-a schimbat macazul meseriei gândite de ai lui şi chiar de el. Învăţătorul a pregătit pentru serbarea de sfârşit de an ca elevii să joace câteva pagini din „Amintiri din copilărie”. Lui Vasile, cu nasul lui „agabaritic” încă de mic, i s-a dat un rol de figurant, dar destinul a reaşezat cuburile. Şcolăriţa care trebuia să interpreteze rolul codanei din cartea lui Creangă, Smărăndiţa Popii, a făcut rost de un guturai zdravăn şi atunci învăţătorul, în criză de timp, i-a dat rolul fetei de popă lui Vasile Muraru. I-au pus broboadă în travesti, l-au îmbrăcat cu ie şi fotă, dar ditamai nasul lui Vasile tot atrăgea atenţia. Vasile, însă, a jucat cu patimă şi a primit aplauze, mângâierile pe cap ale învăţătorului, iar în el s-a aprins ambiţia de a se face actor. Vasile a trăit şi la liceul din Piatra-Neamţ visul urât al nasului cât mânerul unei umbrele. „Mă jenam cu nasul meu butucănos şi când mă întâlneam cu vreo fată, ţineam mereu batista la nas, minţind că sunt răcit. Dar un actor bătrân m-a încurajat cum că nasul de caricatură nu numai că nu mă va trage în jos, ci va deveni chiar un argument să capăt multe roluri. Şi aşa a fost!”. George Constantin a fost un pisc ameţitor de înalt în arta actoricească. Maestrul n-a dorit ca fiul lui să-i urmeze drumul pe scenă şi în film. Întrevedea pentru el o meserie din aria ştiinţelor exacte, inginerie, fizică. Dar fiul Mihai năzuia însă să arate că e doldora de talent în meseria actoricească. Nu i-a cerut sfaturi tatălui, ba mai mult, când celebrul George Constantin a purces să-i indice fiului cum să recite poeziile pentru probele de la examenul de admitere la Teatru, s-a lăsat păgubaş şi a rugat un coleg de scenă să-l mediteze pe feciorul lui. Mihai Constantin nu numai că e la ora actuală un actor de prim rang, dar a devenit şi popular, îndrăgit de români prin deliciosul rol al corijentului la matematică Ionică din „Liceenii”. Iar Mihai Constantin şi seamănă leit la chip şi statură cu  maestrul George Constantin, majestuosul său tată.