x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Corupţia în cultură

Corupţia în cultură

de Tudor Octavian    |    01 Sep 2011   •   21:00

Coruptia, in cultura, e tot atat de penala ca si in alte sfere sociale, dar subiectul nu va fi niciodata unul de pagina intai, fiindca cine il deschide risca un oprobiu ge­neral. In cultura, gastile, con­ven­ti­i­le subterane, parazitarea bugetului, mistificarile grosolane au pavaza sacrului. Toata lumea stie ca statul desconsidera financiar cul­tura, in care caz cum sa-i in­criminezi pentru coruptie pe cei care fac, intr-un climat economic atat de defavorabil, cultura?

Exista, in lumea culturii, tot atatia oportunisti, farisei, neaveniti si profitori ca si in afaceri. In pro­vincie, mai mult ca in Capitala, fondurile locale ale culturii sunt pa­ra­zitate de tot neamul de ve­le­i­tari. N-ar trebui decat sa cercetam cum se rostuiesc banii destinati actului cultural intre aceiasi si ace­iasi 'reprezentanti' de seama lo­cali, in oricare dintre judetele pa­triei, ca sa realizam dimensiunea rasfatului. Redactiile publicatiilor bu­curestene de toata mana sunt in­vadate de 'plachetele' puzderiei de poeti si de alte categorii de au­tori de targuri, cele mai multe cu un patronaj banesc de la obstile sta­tului si de la comitetele de cultura. Cu exceptia faptului ca a dis­pa­­rut cenzorul comunist cu stam­pila, dincolo de Capitala nu s-a schimbat nimic. Iar daca vrem sa no­tificam totusi o schimbare, la ba­za ea e in mai rau. Din banii dati de Guvern, multi, putini cati vor fi fiind ei, ar trebui sa se aleaga un efect national din sutele de simpo­zi­oane, festivaluri si sindrofii artistice cu afise si nume. Inventarul re­zultatelor de patrimoniu na­ti­o­nal insa e extrem de restrans, iar cel mai subtire e acela al res­ta­u­rarilor de bunuri culturale laice.

In ce priveste cultura tiparului, pot fi lesne contrazis de nu­me­roa­sele ceasloave cu poze co­lorate, obladuite de patriarhii si de alte foruri patriotarde, dar ele nu au decat calitatea protocolara. Cantaresc greu si liciteaza o ma­terie cu o relevanta modesta. Un exces de superlative pe un suport is­toric si artistic supralicitat.

Un alt fapt, care iese din zodia democratiei, e statutul de sfinti in viata al unor oameni de cultura cu o opera mica, dar cu o cariera in adminsitratia culturii si la tribu­ne­le de opinii fara sincope. Sa nu-i atingi nici cu o floare, fiindca iti sar in cap chiar si masele largi. Sunt statui vii, sunt cei care ocupa locurile ramase vacante in ierarhiile notorietatii dupa caderea inal­tilor functionari ai Uniunilor de creatie. Au legitimitatea lichidului in vasele comunicante. Sunt casta lui Pitigoi, dai intr-unul, tipa doi. Sunt inamovibilii natiei intr-un veac al tuturor instabilitatilor. Cultura naste dictatori, iar mijloacele prin care acestia isi asigura perpetuitatea sunt tot atat de repro­babile ca si cenzura. In comunism te cenzura un om, in democratie te cenzureaza adulatia bigota a multimilor.

×
Subiecte în articol: editorial