Crima si Putere in Rusia postcomunista

Socanta si misterioasa, asasinarea ziaristului american Paul Klebnikov avertizeaza asupra caracterului tenebros al sistemului autoritar-birocratic din Rusia lui Putin.

Un paienjenis de interese si actiuni oculte pare sa dea masura regimului autoritar, favorizat de Vladimir Putin cu sprijinul amicilor sai din serviciile de informatii, mostenitoare ale KGB-ului. In pofida numeroaselor declaratii privind existenta statului de drept, in Rusia lui Putin diverse clanuri invizibile continua sa-si faca de cap. Este, spre a relua un termen din sociologie, o stare de anomie, in care legea serveste doar ca un camuflaj pentru reglari de conturi intre diferite mafii aflate intr-o competitie feroce. Originile acestei situatii, care a explodat acum cativa ani prin uciderea Galinei Starovoitova, cunoscuta militanta democrata, iar acum prin asasinarea sefului biroului din Moscova al publicatiei americane Forbes, Paul Klebnikov (transcrierea engleza a numelui de familie Hlebnikov), se gasesc, intre altele, in modalitatile cel putin dubioase in care a avut loc tranzitia la o economie de piata. Un grup de magnati au beneficiat, in anii privatizarii salbatice, de protectia unor cercuri politice de varf, inclusiv a familiei lui Boris Eltin.

S-au nascut averi fabuloase, intre care aceea a celui mai bogat om din Rusia de azi, aflat dupa gratii, Mihail Hodorkovski (textele din inchisoare ale acestuia merita o discutie separata). Pentru multi dintre cetatenii Rusiei, faptul ca Putin a indraznit sa sfideze puterea oligarhilor a fost un semn bun. Multi spera ca a sosit momentul unor reforme autentice, iar averile constituite fraudulos ar putea deveni subiectul unui sporit si credibil control public.

Cat adevar exista in aceasta abordare ramane de vazut. Nu stim daca exista vreo legatura intre cele doua crime mai sus amintite. Metodele sunt insa in chip straniu similare. Klebnikov, ziarist de mare succes, vlastar al unei remarcabile familii de emigranti rusi, s-a distins prin scrierea unei biografii a magnatului Boris Berezovski, fostul alter ego al lui Eltin, candva apropiat de Putin, la ora actuala aflat in exil britanic si neindoios unul din inamicii liderului de la Kremlin. In scurta perioada petrecuta anul acesta la Moscova, la biroul revistei Forbes, editia rusa, Klebnikov a publicat lista celor 100 de supra-nababi din aceasta tara. 36 de miliardari, conform acestei liste incendiare, mai cu seama intr-o tara cu straturi imense de populatie traind in saracie lucie, locuiesc in Moscova - este vorba de cea mai mare concentrare de asemenea averi in vreun oras al lumii.

Cu ce si pe cine putea deranja Klebnikov? Ce fel de "pedeapsa" a fost aceea aplicata de asasini "cu simbrie" despre care este greu de presupus ca vor fi usor (ori vreodata) descoperiti? Este vorba oare de un semnal adresat altor jurnalisti care indraznesc sa investigheze zonele mafiotice ale adevaratelor structuri de influenta din Rusia? Este simptomatic ca in perioada de dinaintea asasinatului, Klebnikov se ocupa nu doar de piramida puterii economice, ci si de continuarea razboiului din Cecenia, o rana sangeranda a Rusiei postcomuniste. Desi Occidentul prefera sa ignore ce se petrece in Cecenia, organizatiile specializate in drepturile omului continua sa protesteze impotriva represiunii militare ruse, un scandal moral si politic absolut.

Intr-un interviu acordat ziarului Izvestia cu cateva ore inaintea mortii, Klebnikov sustinea eforturile (reale ori doar simulate) ale lui Putin de a ingradi puterea oligarhilor. Spun simulate, intrucat nu toti oligarhii sunt tratati identic, iar gruparea Putin continua sa intretina propriile relatii de favoritism cu diverse companii-mamut ale caror origini nu sunt mai onorabile decat cele ale averilor lui Berezovski ori Hodorkovski. Spunea Klebnikov: "Rusia se afla la rascruce. Unul din succesele lui Putin consta in faptul ca multi dintre magnatii rusi si-au modificat in bine comportamentul". Exista o doza de optimism exagerat in aceasta viziune pe care chiar tragicul sfarsit al ziaristului american pare sa o contrazica.

In cartea sa aparuta in anul 2000, menita sa demistifice rolul lui Berezovski, Klebnikov a demonstrat faptul ca in numele luptei impotriva mostenirilor leniniste si a posibilitatii unei recidive neo-bolsevice, Eltin si camarila sa au incurajat apetitul de acumulare primitiva de capital al unor oligarhi cinici, verosi si manipulativi. Este, probabil, mult adevar in aceasta perspectiva critica: fara indoiala, situatia cetateanului mediu din Rusia actualmente este una de disperare economica. Statul pare mai mult o virtualitate decat o realitate. Un neo-autoritarism nationalist nu este catusi de putin improbabil ca optiune pentru Putin si sprijinitorii sai (si ar putea fi chiar pe placul unei majoritati a populatiei, cum nota recent istoricul Richard Pipes). Lichidarea emisiunilor de televiziune critice si persistenta unui climat de incertitudine, agravat de asemenea actiuni gangsteresti sunt dovezi incontestabile ca precara si prea putin liberala democratie rusa se afla in suferinta.